Va aflati in:

Articole / Psihologie

Despre renuntare

Publicat: 11.05.2008

Renuntam cand am obosit, cand nu mai avem nici o sansa sau cand pur si simplu nu ne mai intereseaza.
Cand am obosit? Cand am luptat prea mult, ne-am zbatut, am tras cu dintii si am ajuns intr-un punct cand ne uitam in urma si nu vedem decat efort si nici un strop de lumina. Doar stropi de sudoare.
Cand nu mai avem nici o sansa? Cand realizam ca ne luptam cu morile de vant, ca la fiecare pas pe care il facem pe pamantul tare si neprietenos al vietii nu numai ca nu ne apropiem de tinta, dar o vedem si cum fuge de noi. Fata Morgana, fata Morgana…..

Cand nu ne mai intereseaza? Ei bine, uneori apare altceva mai interesant pe drum si ne abatem de la calea initiala. Alteori, nu ne mai intereseaza pentru ca suntem prea obositi ca sa mai simtim ceva. Sau ne-am dat seama ca nu avem nici o sansa si, de voie, de nevoie, ne alegem alta tinta. Mai tangibila. Mai aproape de noi. Coboram standardele. Devenim complexati de cele mai multe ori, gandindu-ne ca n-am fost destul de buni pentru a reusi sa atingem tinta propusa. Si, tristi si deprimati, ne reorientam spre altceva, orice altceva care sa alunge gandurile negre. Oricum orice e mai bun decat nimic, decat sa ramai prabusit acolo, in tarana, in locul in care ai primit lovitura de gratie.

Uneori, dupa o renuntare vine alta... si alta... si alta... Ne simtim ca o frunza purtata de vant, care se agata din cand in cand de cate un copac, o cladire, un om... Dar vantul nemilos nu ne lasa niciodata acolo mai mult de o clipa.
Si suntem purtati de colo-colo, fara tinta, fara casa, la nesfarsit…
Alteori avem noroc. Noua preocupare se dovedeste inspirata si uitam rapid gustul umilintei suferite, al infrangerii.
Ne mai uitam in urma uneori, cu o umbra in priviri, dar suntem recunoscatori Providentei ca am reusit sa depasim momentul.

Nu mi-a placut niciodata sa renunt. Bineinteles, din orgoliu. Din principiu. Eu?! Sa renunt?! Nici-o-da-ta! Eu sunt o luptatoare! E imposibil sa nu gasesc EU o cale sa ajung la tinta. Intre timp insa, am crescut mare (sic!) si am vazut ca viata nu e asa cum ti-o imaginezi si cu atat mai putin, cum ti-o planifici.
Am invatat sa renunt. Am invatat ca a renunta nu este o rusine, ci uneori, un act de maturitate. De realism. Si atunci, am renuntat si la ultima poveste cu zane ascunsa bine sub perna. Am renuntat pentru ca... nu ma mai intereseaza.
Exista intodeauna si o alta cale!
Un articol de Simona Voinea
Nota (0 / 5)
Noteaza

Posteaza Comentariu

Comentarii adaugate: 0. Fii prima care adauga un comentariu pentru acest articol.

Comentarii postate (0)

Psihologie

Impactul pe termen scurt al abuzului emotional

Abuzul emotional este mult mai rau decat abuzul...

Psihologie

8 metode prin care sa reduci stresul in anul care vine

Stresul este cel mai mare inamic al omului in z...

Celebs & Style

Justin Timberlake si Jessica Biel s-au logodit!

Dupa o serie de despartiri si impacari, Justin...

Fitness

Fitnessul incepe in mintea ta

Repede! Raspunde la acesta intrebare: Cand a fo...

Fitness

Exercitii pentru o talie de viespe

Mai este putin si primavara ne va incanta cu ra...

Newsletter elady

Mirese si Nunti

Fotografii de cununie civila in epoca digitala - schimbari din industrie

Alegerea de a lucra impreuna cu un fotograf pentru cununia civila a devenit in ultimele decenii unul dintre cele mai frumoase moduri prin care poate fi imortalizat un moment important in viata unui cuplu. Tot mai multe persoane cauta servicii de fotografie pentru cununia civila...