Ati auzi probabil despre “povestile inspirationale”. In teorie sunt intamplari reale care au scopul sa ne schimbe, sa ne modifice perceptiile, sa ne faca sa fim mai receptivi. Pe scurt, povestiri menite sa ne deschida mintile si inimile catre lucruri pe care pana acum nu le bagam in seama sau le bagam... in altceva!

Tot plimbandu-ma eu pe net am dat acum vreo doua zile peste un articol al carui titlu suna cam asa: “Parintii au imbratisat ideea ca fetita lor este de fapt baiat si uite ce lucru minunat s-a intamplat!” Prima data nu m-am prins. Adica mi s-a aprins un beculet, dar am incercat sa ii ignor semnalele care parca strigau la mine: “FUGI, NU CITI MAI DEPARTE!”. Nu am putut. Am  ridicat o spranceana, am intrat si am citit 9 povesti “inspirationale” ale unor parinti carora copii le-au spus ca ei sunt de alt sex decat cel evident din chilotei (sau pampers, dupa caz)! Si nu, ei si-au declarat apartenenta la sexul opus nu pe cand erau adolescenti care isi descopera sexualitatea, ci pe cand au inceput sa vorbeasca!
Ei bine, voi fi fiind eu mai tampita si nu pricep de ce, insa acesti parinti despre care se presupune ca ar trebuie sa fie o sursa de inspiratie, au hotarat sa le faca pe plac copiilor (care la acea varsta nici macar nu au discernamant din punct de vedere legal  pentru ca nu il au psihologic).

Daca nu ma credeti, aveti mai jos cateva dintre istoriile care mie mi-au pus mie mintea pe moate. Nu le-am tradus pe toate, insa daca vreti neaparat sa le cititi si stapaniti cat de cat limba engleza, cautati pe google “9 Inspirational Stories of Transgender Kids & Their Supportive Parents”. O sa nimeriti unde trebuie rapid!
Acum e randul vostru sa aveti neuronii carliontati! Cititi mai jos si va minunati! Eu doar m-am crucit...


1. Ryland si parintii lui, Hillary si Jeff Whittington
In 2007, Hillary si Jeff au aflat care vor avea o fetita si au decis sa o boteze Ryland. Inainte ca Ryland sa implineasca un an, au aflat ca bebelusul lor era surd, dar Ryland a putut curand sa auda cu un implant cohlear si apoi a inceput si sa vorbeasca. Iar cand Ryland a putut vorbi, a strigat "Eu sunt baiat!"
Tatal, Jeff, spune fetita Ryland a inceput sa se simta rusinata si ca spunea lucruri de genul:"Cand familia va muri, imi voi taia parul, ca sa pot fi baiat." Parintii s-au apucat de cercetare si au vazut cat de mare este rata sinuciderilor copiilor transexuali care nu sunt acceptati de familie, asa ca au decis sa nu isi asume nici un risc...
"Comparativ cu lucrurile oribile pe care oamenii trebuie le sa indure de la copiii lor peste tot in lume, acest lucru nu este nimic", spun ei. "Am semnat in calitate de parinti (...). Aceasta este familia noastra si acesta este fiul nostru uimitor.  El este sanatos, frumos si extrem de fericit!"
Ryland a confirmat acest lucru la Harvey Milk Diversitate Break , atunci cand a spus, "Numele meu este Ryland Michael Whittington si sunt un copil transexual. Am sase ani, sunt un copil misto ... Sunt mai fericit decat am fost vreodata in toata viata mea. "
Serios, copil transexual? Transexual la 6 ani! Ce a mai "evoluat" lumea!


2. Jacob si parintii "lui", Mimi si Joe Lemay
Cand Jacob, copilul lui Joe si ai lui Mimi, avea doar 2 ani (!), a inceput sa le spuna "Eu sunt baiat." Desi era clar ca era fetita!
Parintii au sperat e vorba doar o faza trecatoare, dar Mimi  (mama) isi aminteste: "L-am vazut furios pe sine, spunand lucruri de genul: "De ce m-a facut Dumnezeu in acest fel? De ce Dumnezeu m-a facut gresit? "Un copil nu trebuie sa traiasca asa!"
Dupa ce au fost implicati intr-un accident de masina care era cat pe ce sa ii omoare, Mimi si Joe si-au dat seama ca trebuie sa il lase pe Jacob sa isi traiasca viata cum vroia el. Asa ca l-au ajutat in procesul de tranzitie si l-au inscris la o gradinita noua unde s-a prezentat drept baiat din prima zi. Acum Jacob are 5 ani si este mai fericit ca niciodata, dupa cum spune mama lui.
"Vreau ca el sa stie cat de mandra sunt de el, ca este curajos si ca, indiferent ce va fi, eu suntcu el si il iubesc. Si il voi iubi mereu pentru ca el este fiul meu."


3. Coy si parintii "ei", Kathryn si Jeremy Mathis
Cand Coy avea 4 ani, a intrebat-o  cu lacrimi in ochi mama ei, Kathryn: "Cand vom merge la medic ca sa ma repare? Ca sa imi puna parti de fetita?" Kathryn si Jeremy, fost puscas marin, au dus-o pe Coy la un psiholog, care a  spus ca este vorba despre un copil transexual. Parintii mai sustin ca de cand Coy a inceput sa traiasca ca o fata, copilul are mai putine stari de anxietate, este mai fericit si se simtite mai acceptat.
Chiar si la scoala,  toata lumea (copiii si corpul profesoral) o striga folosind pronumele de sex feminin si i-au dat libertatea sa se imbrace cum isi doreste. Apoi, in clasa intai, scoala i-a revocat privilegiile de a folosi toaleta fetelor, fortandu-l pe Coy sa foloseasca baia baietilor.
"Acest lucru a exclus-o automat si a stigmatizat-o", a spus Kathryn (mama). "Este ceea ce o asteapta in viitor, hartuirea si intimidarea ... scoala are o ocazie minunata de  arata elevilor ca  este ok sa fii diferit si ar trebui sa accepte asta in loc sa ii invete sa discrimineze pe cineva care este un pic diferit."
Asa ca parintii au dat in judecata scoala. In temeiul legii antidiscriminare din Colorado, un "copil trans" ar trebui sa poata sa utilizeze baia sexului cu care se identifica. Si... au castigat.
"Este important pentru noi sa vorbim despre acest lucru, pentru ca o multime de oameni traiesc cu frica de a fi ei insusi cu adevarat de atat de mult timp", spune Kathryn. "Ei stiu de cand erau mici copii ce sunt, dar le-a fost frica sa spuna. Vrem sa contribuim la crearea unei societati in care este OK sa fii cine esti."

Acestea sunt doar 3 povesti menite sa ne inspire. Mie nu mi-au inspirat nimic in afara de o multime de intrebari care mi-au facut parul sa se zbarleasca si inima sa se chirceasca...
Voi ce parere aveti? Au procedat parintii bine sustinandu-si copiii de varsta prescolara sau scolara in afirmarea faptului ca ei au alt sex decat cel anatomic? Ce ai face tu daca ti-ar veni copilul si ti-ar spune ca el este baiat, nu fetita, desi nu se poate incheia singur la sireturi?
Oameni buni, catre ce se indreapta omenirea cand lasam un copil care nu si-a schimbat inca dintii de lapte sa faca cum il taie capul?!

Ce o sa se intample cu acesti copii peste 10 ani? Cat de sigur este ca nu vor regreta aceste "transformari"? Daca acesti copii vor regreta alegerea datorita greutatilor pe care le vor intamplina in scoala, in viata sociala si mai apoi in viata sexuala? Daca pur si simplu se vor razgandi? Nu isi vor uri ei parintii pentru ca acestia, desi erau adulti in deplinatatea facultatilor mintiale s-au lasat cuceriti de idea de a fi "parinti speciali" ai unor "copii speciali"?  Nu vor dori sa redevina la sexul cu care s-au nascut?

Am mari indoieli ca la 4 ani, cand cei mici inca sint foarte departe de a face macar diferenta intre bine si rau, un copil are identitate sexuala definita.  Sa nu uitam ca de-abia pe la 8 ani un copil poate discerne si intelege mai bine anumite notiuni,
Plansul si suferinta sunt des intilnite la copii cind nu obtin ceea ce isi doresc, nu este nimic iesit din comun. Ideea de baza la care trebuie sa ne rezumam este, in final, ca ne aflam pe un tarim total necunoscut. Nu exista destule studii concludente (exista in prezent un singur studiu!), nu exista destule izvoare precedente la care sa ne raportam pentru a emite o concluzie care sa excluda cel mai mic risc ca am gresi, indiferent de care parte a baricadei ar fi rezultatele. Pur si simplu, in acest moment, orice am spune vis-a-vis de "copiii trans" este (pe baza datelor existente) intr-un procentaj de 50% un raspuns pur si simplu hazardat.
In momentul fecundatiei se stabileste sexul genetic sau cromozomial al individului. Transsexualii prezinta concordanta intre sexul genetic, gonadic si fenotipul sexual dar isi atribuie o identitate sexuala opusa celei genetice - deci nu vorbim despre sistemul endocrin la persoanele trans, indiferent de varsta acestora, pentru ca nu avem despre ce vorbi.
Cum formarea identitatii sexuale la copii nu este complet inteleasa nici pana astazi, nu putem nega existenta si influenta factorilor sociali care isi pun amprenta adanc pe formarea identitatii sexuale a unui copil. Copiii inteleg de-abia pe la 7-8 ani rolurile pe care fiecare sex le are in societate. Si poate ar fi bine sa amintim ca aceste idei sunt transmise de familie, de persoane cu autoritate, de alte persoane influente din viata unui copil si de sursele media la care sunt expusi.
Pe mine ia cu groaza doar  gandindu-ma la ideea ca as putea avea un copil care sa-mi spuna ca vrea sa aiba carnacior in loc de pasarica (vorba aia!) desi inca nu poate duce singurel lingura la gura! Cred ca as face apoplexie in secunda doi! Voi cum ati reactiona?
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)