Editorial -> Mancarimile: manifestari, cauze, tratament (pamflet)

Mancarimile: manifestari, cauze, tratament (pamflet)

Publicat: 28.06.2020

Pruritul e boalã grea. Bine, în sine e doar un simptom, ca sã fiu dreaptã, care poate fi
asociat pentru mai mult decât o singurã afecțiune (sau, mã rog, lipsei de afecțiune, cã multora li se trage și de-acolo), dar și cu multe defecțiuni.
Prurit înseamnã pe românește, "mâncãrime".

Iatã mai jos o listã cu tipuri de mâncãrimi care pot provoca pagube imense, directe și colaterale:

1. Mâncãrimi la limbã
Se manifestã prin dorința necontrolabilã de a spune un adevãr sau un cretinism care va deranja interlocutorul.
I se mai spune neaoș "scormonitul în rahat" sau modernul "trolling" și provoacã disensiuni, stãri pasiv-agresive, iritabilitate, scandal și înjurãturi de mamã plus toate gãurile și morții din familie, ca adevãrate pomelnice.

2. Mâncãrimi ale ego-ului sau cãutatul / scãrpinatul între coarne
Subiecții au nevoie sã le fie scãrpinatã, mângâiatã, desprãfuitã conștiința de sine, self-esteemul. Dacã nu primesc ce își doresc, devin țâfnoși, recalcitranți și se mofluzesc ca niste plozi rãsfãțați.

3. Mâncãrimi în cur
Declanșatoare de tragedii. Bolnavului i se așazã pe chelie o idee fixã și, deși e o tâmpenie, vrea sã o punã în aplicare cu orice preț, chiar dacã logica îi spune clar cã idioțenia pe care are de gând sã o facã va fi exagerat de pãguboasã.

4. Mâncãrimi genitale
Pot destrãma familii, rupe prietenii și chiar porni rãzboaie.
Elena din Troia e un exemplu clasic de mâncãrime scãrpinatã printr-un rãzbel.

Cauzele mâncãrimilor
- insecuritate: subiecții au nevoie sã primeascã dovezi cã sunt considerați "cineva" pentru a se convinge în mod repetat și pe ei înșiși cã așa și este.

- lipsa de afecțiune Subiectului i se pare cã doar prin scãrpinat primește afecțiunea pe care o reclamã și care îi lipsește, fiind labil. În caz contrar, îl apucã depresiile și bâțul.

- cauze hormonale și neurologice
Subiecții au prea mulți hormoni hiperactivi și insuficienți neuroni normal funcționali.
Furtunile hormonale nu au susținerea sinapselor și acești subiecți gandesc cu organele genitale în loc de creiere, declanșând starea de amok.

- complexe de inferioritate și nevoia de validare socialã
Subiectul crede cã dacã cineva îl scarpinã în public, valoarea lui personalã crește în fața societãții și a clasei sociale din care se presupune cã face parte.

- narcisismul
Subiectul suferã de o formã severã de narcisism și e de pãrere cã trebuie scãrpinat cum vrea, când vrea și unde vrea pentru cã i se cuvine totul și lumea se învârte în jurul nevoilor lui egoiste, indiferent care ar fi acele nevoi închipuite.
Subiectul nu conștientizeazã cã nu e buricul-pãmântului și planeta nu se rotește în jurul fundului propriu și personal.

Tratamentul mâncãrimilor
A) Șocul fizic, care implicã aplicarea asupra subiecților de scatoalce, palme peste cap sau dupã cap ori șuturi în fund, pentru a fi reduși cu picioarele pe pãmânt și reactivarea funcțiilor cerebrale și a bunului-simț.

B) Șocul verbal cu sunete articulate în cuvinte precum "nesimțito" /" nesimțitule", "siktir", "fi-ți-ar sã-ți fie", "moaș-ta pe gheațã de loazã" și așa mai departe.

C) Șocul emoțional, care inseamna provocarea discontinuitãții scenariului subiecților, prin care bolnavilor de mâncãrimi li se aratã cã nu vor fi niciodatã scãrpinați dacã nu se comportã și nu vorbesc frumos.
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)

Nota