Nu stiu ce e femeia. Nu sunt in masura sa insir cuvinte goale pentru a defini femeia. Tot ce-mi vine in minte acum, pe masura ce scriu, este expresia “une femme c’est une femme”.. stiu- suna a loc comun, tautologie, sau Dumnezeu stie ce altceva o fi! Am sa incerc totusi sa-mi insinuez degetele pe tastatura, si sa vedem ce-o iesi!...

O femeie trebuie sa stie ca oricat de mult i-ar pasa ei, altora s-ar putea sa nu le pese; ca saruturile nu sunt contracte, la fel cum nici cadourile nu sunt promisiuni. O femeie trebuie sa stie ca daca cineva nu o iubeste asa cum doreste ea, nu inseamna ca acel cineva nu o iubeste, si ca sunt oameni care iubesc, dar nu stiu sa o arate... Ea trebuie sa inteleaga ca numai acela care ii imbratiseaza defectele si nu-I cere sa se schimbe, o iubeste cu adevarat si-I va ramane alaturi. Poate sa ierte, chiar daca doare. Si o face. Unoeri iarta si mana care o loveste. Dar face asta pentru ca tot ce stie sa faca e sa iubeasca. Nu se intreaba niciodata daca e bine ce face, pentru ca faptele ei sunt nimic altceva decat dovezi de iubire. Iubeste pentru ca Dumnezeu i-a soptit asta la ureche, atunci cand a trimis-o pe Pamant. Iar daca-i privesti atent cautatura, ai sa gasesti seninatate. De ce? Pentru ca stie ca e posesoare a unui dar de prêt: putinta de a darui lumii copii. Si le ofera la randu-i, aripi, fara sa uite vreo clipa ca zborul e sarcina lor. Tot ea stie cel mai bine cum se innoada lacrimile in barbie. De multe ori plange... dar de fiecare data are puterea sa urzeasca inceputuri noi. Iar daca ma intrebati pe mine, ea stie cel mai bine sa goneasca monstrii din dulap, sa spuna povesti cu zane si feti-frumosi, sa faca avioane din supa, sau leagan din bratele ei. Cand trebuie, stie sa miroasa a mama, sa ne stearga nasul si sa ne fereasca de furia vrajitoarelor...
Femeia vede privirile cu coada ochiului, si asculta cuvintele spuse cu jumatate de gura. Iubeste sa-si priveasca iubitul cand doarme si sa l sarute pe umar, atunci cand nu e atent. Ea stie ca e frumoasa, dar vinde mereu iluzia ca habar nu are... Si-si tine trucurile ascunse, precum niste monede-n buzunar; un zambet scurt, o bataie-a genelor, felul in care isi asaza parul sau isi musca buzele sunt doar cateva...
Tot ea stie cand barbatul de langa ea -chiar daca uita sa-i aduca flori-, o iubeste... Si stie ca, desi sforaie noaptea si uita s-o sarute, ea tot a lui ramane...
Femeile stiu cel mai bine sa pastreze amintiri. Le dosesc prin cutiute parfumate, batiste vechi si biletele de amor ori verighete din sarma. Femeile stiu cum arata fericirea, cum miroase ea; stiu pana si ce gust are. Poate de-asta, unora, le e atat de greu sa o regaseasca. Stiu sa fie resemnate atunci cand trebuie, si stiu sa aiba rabdare intr-o lume in care Aristotel gandeste, Mozart canta, Freud vindeca si da Vinci picteaza... Si stiti de ce au rabdare? Pentru ca exista Marie Curie, Emily Bronte, Mata Hari si Madonna!...

Orice ar fi femeia, oricum ar arata, mirosi, parea, orice parfum frantuzesc sau apa de migdale ar folosi, ea ramane acel ceva care a macinat mintile barbatilor fie ei tineri sau batrani, frumosi sau urati, isteti sau incuiati.
Si ca sa inchei, am sa redau o glumita a unui comic foarte cunoscut in America, si anume:
Cand sunt mici, fetitele primesc secretul de a fi femei, de la bunicele lor, care le sfatuiesc: “Sa nu-i spui niciodata, draguta! Pur si simplu ii innebuneste!...”
La randul lor, intrebandu-si bunicii secretul, afla: “Ehee!... N-ai sa stii niciodata. De-asta beau eu in fiecare dimineata...”