Vad peste tot in jurul meu oameni care vor. Vor, vor, vor... dar, in schimb, nu vad pe nimeni care sa dea.
Nu e nimic in neregula cu "a vrea". Bine, contine o doza de egoism, dar cu totii suntem egoisti prin definitie. Bine, bine, vrei, dar…ce faci pentru asta? Sau astepti sa iti pice de sus totul, iar tu sa stai tolanit pe nisip, cu gura deschisa: “Pica para malaiata in gura lui natafleata!”?!
Cand eram mica, eu chiar credeam ca aceasta propozitie este o parola magica, care iti putea aduce fructul mult dorit. Asa ca stateam toata ziua sub pomii din livada bunicii, cu gura cascata, murmurand incantatia si asteptand… Inutil sa va spun ca nu a picat nici o nenorocita de para!
Ce vreau sa spun este ca trebuie sa muncesti si tu un pic, pentru a primi. Nu e ironic?! Ca sa primesti, trebuie mai intai sa dai ceva de la tine: efort fizic sau intelectual, bani sau chiar sentimente.
Asta mi-aduce aminte de un banc: Cica era un om care se ruga toata ziua la Dumnezeu sa castige si el la Loto. “Doamne Dumnezeule, te implor, ajuta-ma sa castig la loto! Te rog, Doamne, ajuta-ma sa castig la loto.” Pana cand intr-o zi, Dumnezeu, exasperat de rugamintile omului ii spune: “Bine, mai omule, eu vreau sa te ajut sa cistigi la loto. Dar ajuta-ma si tu un pic: JOACA LA LOTO!!!! “

Mai exista o categorie de oameni care vrea totul, fara sa arate ca vor ceea ceea ce primesc. Au noroc cu carul, li se serveste totul pe tava, insa li se pare firesc si nici macar nu deschid gura sa spuna “Multumesc”. Iar daca li se reclama ceva, ii vei auzi invariabil scuzandu-se “Nu am cerut eu asta. Pur si simplu mi-a fost oferit!”
Cu alte cuvinte, nici nu aveau nevoie de asa ceva, dar daca tot a venit…ce vina au ei?
Imi povestea cineva mai demult ca a avut o legatura cu un barbat casatorit.
Din vorba in vorba au ajuns in pat, iar dupa consumarea actului pe el l-au apucat toate remuscarile.
Ca nu trebuia sa faca asta, ca nu stie cum o sa o priveasca pe nevasta-sa in ochi, ca nu e el de vina, ca etc… Adica el, saracutul, nu a vrut sa isi insele nevasta. Mai ales dupa ce a facut-o deja. Nu are nici o vina, prietena mea il fortase, ii facuse vraji, oricum, lucru curat nu fusese. Mi-e greata!

Intotdeauna am recunoscut ca sunt o mare egoista si ca pun interesul meu inaintea altora, in cele mai multe cazuri. Insa nu am asteptat sa imi pice nimic din cer (cu exceptia episodului din livada!). Si nici nu am fost atat de nesimtita incat sa primesc ceva cu aerul ca nu am nevoie de el, dar daca tot l-am primit…fie! Intotdeauna am pus osul la treaba pentru a-mi atinge scopurile. Si mi-am asumat actiunile facute.
Urasc oamenii duplicitari, nesiguri, lasi, aroganti si lenesi. Acesti oameni isi intind panzale de paianjen in jurul tau, acaparandu-te. Fermecandu-te, facandu-te sa le oferi ceea ce isi doresc, fara ca ei sa miste un deget. Si daca ceva rau se intampla, nu e vina lor. Ci a ta, pentru ca tu ai facut totul. Ei nu au cerut nimic...

In loc de final: vrei ceva? Atunci pune fundul la treaba!
Vrei bani? Munceste, joaca la loto, marita-te cu un Columbeanu, dar fa naibii ceva!
Vrei cariera? Studiaza, munceste pe branci…sau spune-i lui tati, sunt sigura ca banii lui iti vor aduce o cariera de success.
Vrei prieteni? Respecta-i! Vrei iubire? Iubeste!
Si pentru numele lui Dumnezeu, cand te dai jos din patul unei femei, nu plange dupa nevasta-ta! Nu te-a adus nimeni cu forta acolo, ai vrut-o tot atat cat te-a vrut si ea si constiinta ta trezita dupa ce ti-au adormit celelalte simturi chiar nu mai are nici o valoare. Si nici o cinste. Hotaraste-te ce vrei. Sau daca nu poti, macar asuma-ti actiunile!
© Simona Voinea