Intr-un Craciun al copilariei mele am primit o revista straina frumos colorata si foarte interesanta pentru mine. Avea pana si o mostra de parfum, lucru nemaintalnit la noi in acea vreme. Cunostintele mele de limba engleza nu erau prea vaste, dar am incercat din rasputeri sa inteleg cat mai mult din articolele publicate acolo. M-am oprit asupra unei poze frumoase, infatisand un inger mare si frumos pe o strada aglomerata din New York. Am fost fascinata de acea imagine si asa am inceput sa descifrez istorisirea, atat cat am reusit atunci. Nu am inteles mare lucru, decat ca ingerii pot trai si printre noi. M-am minunat, dar copil fiind, cu o imaginatie bogata, am inceput sa creez in mintea mea tot felul de povesti frumoase bazate pe ceea ce crezusem eu ca citisem. Luasem ideea prezentata acolo ad literam, dar o extinsesem nestiind ca altul era intelesul articolului.

Dupa multi ani am regasit revista intr-un colt prafuit al casei mele si am ridicat-o cu drag amintindu-mi de ziua in care am fugit la usa pentru a vedea ce mi-a adus "Mosul". Inca mi se parea ca miroase a acel parfum ce ani la rand m-a urmarit si m-a fermecat. M-am asezat apoi cand am dat inca o data peste acel inger frumos. Am citit si am zambit la sfarsit pentru ca mi-am dat seama ca sufletul meu de copil inocent inventase poate cu buna stiinta alt mesaj pentru acele cuvinte. Articolul era de fapt  despre acele persoane care parca ne "slujesc", ne apara si ne iubesc neconditionat asemenea unor ingeri. Chiar si dupa moarte le simtim prezenta si ajutorul de undeva de sus, iar durerea de a nu mai fi printre noi ne este atenuata de gandul subconstient ca ei sunt langa noi, doar ca nu ii mai vedem.

Nimic nu mi s-a parut atunci mai adevarat, deoarece chiar eu trecusem printr-o astfel de experienta si ma intrebam daca si de aceasta data tot imaginatia mea bogata este de vina. Dar mi-am dat seama ca nu este asa. Pe langa familie, pe langa cei dragi pe care poate la un moment dat ii pierdem doar in plan fizic, se intampla deseori sa intalnim ingeri. Credeam ca ingerii adevarati au aripi si nu ne este permis sa ii vedem. Ei bine, m-am inselat. De fapt, acum cred ca exista trei tipuri de ingeri. 
Primii sunt cei din copilaria noastra, cu aripi si haine albe si luminoase.
Apoi, vin acei oameni dragi noua ce ne-au parasit, dar care au ales sa ne insoteasca mereu si astfel s-au transformat in ingeri.
Si mai exista o categorie...poate cea mai numeroasa: ingerii din viata noastra, ingerii de pe pamant. Oricine la un moment dat iti zambeste cand tu esti trist, sau iti intinde o mana atunci cand ai nevoie se transforma pentru cateva minute in inger. Ajutorul lor poate trece neobservat, dar este foarte important pentru noi. Fiecare dintre noi poate fi inger, pentru ca toti putem ajuta cumva, candva.

Am invatat sa deschid si ochii sufletului atunci cand vin in contact cu oamenii. Dupa ce am citit intr-adevar acel articol sunt fascinata de ingerii de pe pamant si de influenta lor asupra noastra. Avem atata timp pentru a ne plange de felul cum altii se poarta cu noi, de felul in care uneori suntem nedreptatiti, dar oare de cate ori am putut privi in ochi un om si sa il transformam in inger? Oricat de grea ne-ar fi fost sau ne e viata ingerii acestia ne insotesc peste tot si daca suntem mai sceptici doar ajutorul ultimei categorii poate conta pentru noi.

Personal nu am simtit decat ingerii din ultimele doua categorii, dar faptul ca intr-un fel am avut confirmarea ajutorului lor m-a ajutat sa merg mai departe cu mai multa incredere. Nu mi-am facut un scop din a fi si eu de cat mai multe ori un inger pe pamant, dar poate ca daca ar fi asa totul ar fi mai bine pentru noi. In schimb merg uneori pe strada si imi revine inevitabil in minte imaginea acelui inger imens si frumos de pe acea revista si zambesc. Zambesc atunci cand realizez cat de mult m-a putut schimba atunci o fotografie.

Un articol de Marina Rasnoveanu