Celebrul pictor universal Vincent van Gogh a avut o viata tulburatoare, plina de cosmaruri, uneori, imposibil de redat in cuvinte, care a facut subiectul a numeroase filme, carti, eseuri etc. Arderea sa vulcanica nu poate fi asemuita cu a nici unui artist plastic din istoria picturii universale. Marele Van Gogh s-a nascut la sfarsitul lunii martie, 1853, in Zundert (Olanda) si a murit la sfarsitul lui iulie 1890, in Franta, la doua zile dupa ce s-a impuscat. Desi a trait numai 37 de ani, a lucrat pana la dementa, iar picturile sale sunt dintre cele mai apreciate din istoria artei.

Tablourile lui Van Gogh
Cea mai mare parte din lucrarile pictorului olandez, peste 70, sunt pe simezele galeriei Bernheim-Jeune din Paris. Altele sunt in colectii particulare de pe intreg mapamondul si nu putine lucrari au fost furate, falsificate si vandute ca fiind originale. S-a creat un fel de „industrie“ (falsificatori) van Gogh, din care traiesc o multime de hoti „elitisti“. In toata viata, legendarul pictor nu a vandut decat o singura lucrare. In prezent, panzele sale valoreaza zeci si sute de milioane de dolari. In 1987, la o casa de licitatie, un tablou din seria „Floarea-Soarelui“ s-a vandut cu 40 de milioane de dolari.

Hipersensibilitatea lui Van Gogh
La inceput, inainte de a se dedica vocatiei de pictor, van Gogh si-a castigat existenta destul de greu. A fost vanzator de lucrari plastice intr-o galerie de arta, profesor de limbi straine, vanzator de carti, intrucat mama sa provenea dintr-o familie de pictori si negustori de arta. Neimpacat cu sine, s-a intors acasa si a gandit ca e bine sa calce pe urmele tatalui sau care era preot protestant. Studiile teologice i-au parut cumplite. A renuntat. Insa, pentru putin timp a fost evanghelist printre minerii belgieni. Saracia zonei miniere si a minerilor l-au impresionat, l-au hipersensibilizat. O saracie care eclipsa mizeria cartierelor londoneze pe care o cunoscuse mai inainte. Suferea enorm si incerca sa fie cat mai aproape de napastuiti. Si-a vandut toate lucrurile si s-a mutat intr-o casa tenebroasa, langa saracii lui. Prin urmare, doi-trei ani mai tarziu, patronii l-au concediat.

Van Gogh, influentat de Toulouse-Lautrec, Gauguin, Pissarro si Seurat
Din anul 1880, van Gogh s-a dedicat vocatiei de artist, manifestandu-si interesul exclusiv pentru schite si acuarela. Aproape in cinci ani pictorul a capatat o tehnica excelenta, originala. Apoi, a urmat cursurile de desen la Academia din Bruxelles. Natura l-a fascinat enorm, lucrarile sale facand dovada inspiratiei sale. Criticii de arta afirma ca cea mai faimoasa lucrare a sa din perioada olandeza este „Tarani mancand cartofi“ (1885) si o considera ca fiind pictura terestra si intunecata cu influente din partea lui Jean-Francois Millet, un pictor francez apreciat datorita picturilor inspirate din viata taranilor. Abia in 1886, van Gogh s-a mutat la Paris impreuna cu fratele sau, Théo, interpretat in film de actorul Bernard Le Coq. Parerile sunt impartite, unii biografi considerand ca a ajuns in capitala Frantei, cu un an mai devreme. La Paris, van Gogh s-a intalnit cu cei mai valorosi pictori ai perioadei postimpresioniste, precum: Henri de Toulouse-Lautrec, Paul Gauguin, Camille Pissarro si Georges Seurat. Artisti ale caror teorii l-au influentat pe van Gogh, in sensul bun al cuvantului. „Amprenta“ lui Pisarro a fost aproape decisiva in adoptarea paletei coloristice.

Van Gogh la ospiciu
In urma cu 11 ani, van Gogh mai vizitase Parisul, cand o expozitie impresionista l-a ravasit. De aceea, isi dorea mult sa fie aproape de artistii pe care ii venera. Dintre toti, Gauguin era cel mai apropiat sufleteste. Si unul si celalalt impartaseau acelasi crez. Anume ca starea interioara trebuie reflectata in creatie. Muncea pana la epuizare, iar sanatatea sa a devenit precara. A simtit ca este povara pentru fratele sau, motiv pentru care in 1888 a parasit Parisul. S-a mutat in Arles - in sud-estul Frantei - intr-o casa cumparata de pictor. Boala a inceput sa se accentueze. Era agitat. In special, la betie, cand nu-si mai putea controla furia. Certurile cu prietenul sau Gauguin au devenit mai frecvente si mai primejdioase. Dupa ce s-a mutat, intr-un singur an a creat adevarate capodopere, cum ar fi seria de picturi cu floarea-soarelui si Cafeneaua de noapte. Creatia lui van Gogh se manifesta ca ardere vulcanica, aidoma evolutiei bolii sale psihice. Permanent si-a dorit sa aiba discipoli. Avea constiinta valorii de sine si, de aici, poate, a inceput si drama vietii artistului. A sperat sa formeze la Arles o comunitate de artisti care sa gandeasca la fel ca el. Gauguin a fost singurul care a acceptat sa-i fie discipol. Insa, nu a rezistat mai mult de doua luni in Arles. La ultima cearta, van Gogh a vrut sa-l ucida. L-a alergat cu briciul de barbierit ca sa-l taie. Gauguin, speriat, a fugit si nu s-a mai intors. Furios, van Gogh si-a taiat, cu acelasi brici, o bucata din urechea dreapta. Abia atunci a fost prima rabufnire a bolii sale mentale, diagnosticata ulterior ca dementa. A realizat pericolul care-l pandeste si, de buna voie, in 1889, s-a internat in ospiciul din Saint-Rémy, pentru tratament.

Sinuciderea lui Van Gogh
Doctorii l-au lasat sa lucreze liber, insa numai in perioadele de ameliorare a bolii si de calmitate ale marelui artist. Astfel, in mai putin de un an, van Gogh a pictat peste 200 de tablouri. In anul 1890, celebrul pictor s-a stabilit definitiv intr-o camera la Auvers-sur-Oise, la numai 30 km de Paris. Acolo a inceput sa picteze intr-un ritm infernal. 71 de tablouri in tot atatea zile. Era fanatic. Realmente, atunci, van Gogh a facut revolutie in pictura si a devenit cunoscut in toata lumea. Fireste, starea sa mentala s-a deteriorat. Cea emotionala s-a amplificat. Astfel ca, la sfarsitul lunii iulie 1890, simtindu-se o povara pentru fratele sau, Theo, dar si pentru ceilalti, s-a impuscat.
Doua zile mai tarziu, titanul van Gogh a murit in bratele fratelui sau, din cauza ranii oripilante.