Indepartarea se produce incet. Marile prabusiri sunt la inceput simple fisuri in zidul construit impreuna. Zidul pe care l-ati ridicat amandoi, caramida de caramida incepe apoi sa crape. Si construiti alt zid. Si la un moment dat zidul menit sa va tina pe voi doi departe de restul lumii creste intre voi, incepe sa va tina departe unul de altul.
"- Nu iesim si noi la plimbare in parc?
"- Nu, ce, sa vad idiotii cum scuipa seminte pe jos? Hai mai bine sa facem aia si ailalta, sa mai facem niste bani!
"Mai, omule, iti dai seama ca noi nu mai facem nimic altceva decat sa vorbim despre firma, si planuri de dezvoltare, si despe bani?
"Pai, daca vrei nunta si copii, trebuie sa avem bani!Banii sunt cei mai importanti in viata!"
Ea tace. Intr-un fel, el are dreptate. Ea vrea copii. El spune ca nu e momentul, ca nu sunt bani. Dar oare cand vor fi vreodata indeajuns de multi bani si timpul potrivit?!
... Timpul trece.
"- Mergem la cumparaturi?"
 - Du-te singura!"
Ea tace. Sunt ani buni de cand nu au mai facut nici piata impreuna. El spune doar ce isi doreste, ea cumpara.
"- Mergem la un film?"
 - De film iti arde tie?! Tu nu vezi cum arati? Vrei sa zica lumea ca am iesit cu mama?"
Ea nu arata ca mama. Doar ca nu se duce sa isi faca manichiura si parul la salon. Se face singura. Nu isi permite sa stea toata ziua cu masti pe fata, nu se duce la solar, nu are unghii de plastic, nu isi cumpara cele mai scumpe haine si nici pantofi. Pentru ca ea face economie. Cand isi ia singura o floare, ii tremura mana. De la el nu se asteapta pentru ca oricum nu primeste.  Ea nu mai este decat tinta reprosurilor. Nimic din ceea ce face nu este bun, nu este de-ajuns. Ei nu mai au aproape nimic in comun.
... De fapt, in afara sa munceasca, sa manance, sa vada vreun film la tv de vreo doua ori pe saptamana si sex din an in Paste, altceva nu mai fac impreuna de mult timp. El se duce in biroul lui, la calculator. Ea ramane sa faca de mancare, sa aiba grija de tot ce inseamna treburi administrative in casa si afacere. Sa mai faca niste bani.
" -Tu realizezi ca noi nu mai vorbim decat despre firma? Ca relatia noastra, in ritmul asta, se va duce pe Apa Sambetei?!
 - Pai si despre ce ai vrea sa vorbim? Nu pot sa vorbesc despre altceva, banii sunt cei mai importanti, sunt stresat."
Si iar se duce se duce in biroul lui, la calculator.
Si anii trec. Trec pe nesimtite. Telefonul lui incepe sa fie tot timpul pe silent. Sta cu orele in baie. Cand intra ea in camera, el iese. Este stresat. Si devine atat de stresat, ca are nevoie sa iasa zilnic la o cafea cu prietenii. Prieteni noi, toti barbati - ea nu are ce cauta acolo. Sunt doar barbati pe care ea nu ii cunoaste si toti sunt singuri, vorbesc si ei, ca baietii. Doar nu fac nimic rau, ce tot vrea sa vina si ea macar o singura data. Si el incepe sa se intoarca din ce in ce mai tarziu, pana ajunge sa vina acasa cand se crapa de ziua. Zilnic. Ea pleaca la munca cand el se culca. Cand ea vine de la serviciu, el este deja plecat la o cafea, cu prietenii. Sau la o intalnire de afaceri pe 3 ianuarie, cand nu lucreaza nimeni. Ii trebuie si haine noi, mai scumpe. Cat mai scumpe. Si telefon nou. Petrece mai mult timp in oglinda decat petrece ea.
"- Am inceput sa chelesc? Uite ce burta am, nu mai gati, ca ma ingrasi!
- Si taica-tu are un inceput de chelie, dar nu e chel. E normal sa ii semeni. Si nu, nu esti gras, esti chiar prea slab. Ai sa te imbolnavesti in ritmul asta, cu viata pe care o duci.
- Sa nu-mi spui tu mie ce sa fac! Are dreptate X, noroc ca mi-a deschis ochii!"
Ea stie cine e X. I-a auzit vorbind despre aventurile si femeile pe care X le tine departe de sotia lui. Cum au stabilit prima data sa mearga amindoi "intr-un loc". Ii stie si sotia, si copiii. Si viata lor perfecta. Dar nu spune nimic, nimanui.
Stie si tace. Doar tace si munceste. Pentru ca e nevoie de mai multi bani.
Pentru ca masina nu mai e din senin buna - nu se poate duce sa vorbeasca despre afaceri cu ea. Trebuie un leasing operational pentru alta, tip limuzina. Ea spune ca nu isi permit. El tipa, chiar plange, sufera. Ea tace si intr-un final, aproba.
Nu il mai intereseaza nimic. Nimic legat de casa, de afacere, nimic din ce a insemnat tel comun. Vrea doar bani. Cat mai multi bani. Si sa iasa la plimbare, cu baietii.
Si ea tace. Pentru ca stie ce se intampla. A trait toata copilaria intr-o atmosfera asemanatoare. Cunoaste toate semnele. Stie foarte bine ce inseamna toata nemultumirea care i se arata, toate reprosurile pe care le primeste zilnic; stie ce inseamna laptopul spart, masa rupta, televizorul facut bucatele; stie perfect de bine ce inseamna firele de par brunet  sau roscat de pe hainele lui, pentru ca ea e blonda; stie ce inseamna fardurile ieftine, pline de sclipici, intinse pe lenjeria lui intima pe care el i-o da la spalat.
"Chiar nu vrei sa salvezi nimic? Nu iti pasa ca totul se duce de rapa?"
"Mi-ai mancat zilele! Eu nu mi-am trait viata! Vreau sa traiesc! Vrei sa ma controlezi! Mi-ai distrus viata! Nu esti buna de nimic! Unde mi-ai pus camasa neagra pe care ti-am dat-o sa o speli ieri? Nu mai suport, nu pot sa stau in casa asta, nu ma lasi sa respir, ma intreaba lumea de ce nu zambesc, de ce sunt suparat, sunt depresiv!"
Ea il priveste si vede dincolo de chipul lui acum schimonisit de ura pe barbatul zambitor, deloc depresiv, cu care o chelnerita dintr-un bar de noapte se saruta pe intuneric, intr-o masina care arata exact ca a lor; acelasi chip din fotografiile postate zilnic pe facebook, cu mesaje analfabete: "Eu shi iuby - te iubesk dekt pe tine! Tu eshti viatza mea" Acelasi chip cu care acea fata tanara isi face selfieuri prin oras, pe la restaurante, la cinema. Pana si in parcuri unde oamenii scuipa seminte pe jos... La fel cum a facut si domnisoara de la Chisinau, vanzatoarea de la Mega Image, casiera de la banca, manichiurista care pune unghii cu gel de acasa, hostesa ploiesteanca care si-a parasit familia si copiii si care ameninta ca se propteste intr-un parapet cu masina daca nu fug amandoi in lume... Acelasi barbat care se aseaza sa doarma in pat, langa ea, de fiecare data cand vine de la plimbarile cu prietenii lui, barbatii singuri cu care ea nu ar avea despre ce sa discute. Acelasi barbat care cere, cere, cere... si nu ofera nimic in schimb. Nici macar o vorba buna.
"- Camasa e pe umeras, in dulapul tau, calcata si spalata - toate hainele tale sunt curate si puse la locul lor, ca de obicei! Iar pleci?
- Fac ce vreau, vin cand vreau, plec cand vreau! De fapt, stii ce? O sa ma duc sa stau cateva zile la hotel, sa ma linistesc, cu tine in casa nu ma pot linisti!Nu stii decat sa imi strici mie cheful! Si pana vin, mai lasa scrisul! Nu intereseaza pe nimeni ideile tale! Mai bine vezi cum poti sa mai faci niste bani!"
El isi face bagajul si pleaca. Ea ramane acasa si isi vede de treburi. E ziua de facut curat si dupa ce pune aspiratorul, sterge praful. Actele lui, buletinul si pasaportul sunt la locul lor, pe etajera de langa televizor. Le sterge de praf. Si zambeste amar. Si apoi incepe sa rada. La nici un hotel nu esti cazat fara un act de identidate. Si rasul devine planset; lacrimile curg siroaie. Si ea rade si plange in acelasi timp. Catelul vine langa ea si incepe sa ii linga mainile. Ea imbratiseaza catelul si il strange la piept... Si rade si plange in acelasi timp. Pentru ca barbatul pe care l-a iubit e mort.
Si se hotaraste.. In scurt timp, toata aceasta sarada se va termina. Pentru totdeauna. Va gasi o metoda ca urmatoarea data ea sa fie cea care sa il faca sa plece. Definitiv. E speriata, debusolata, disperata. Nu stie ce va face de una singura, cu toate pe cap. Dar din totalul de 15 ani, pe ultimii 3 i-a petrecut ca si cand ar fi fost aproape singura. Si ii tremura inima ca o pasare ranita. Si nu se poate opri din plans.