Ea isi pune usor capul pe umarul lui. Ii fredoneaza surazand versurile cantecului pe care danseaza impreuna: ‘You don’t know what it’s like, to love somebody the way I love you’ (‘Nu stii cum e sa iubesti pe cineva in felul in care te iubesc eu’). La finalul dansului, o roteste cu bratul in cea mai pura traditie romantica. Nu este vorba de o serata romantica pentru Albert II si Charlene Wittstock, ci doar de gala Coroanei Rosii, seara caritabila a verii la Monaco. In acest an se celebreaza a 60 a editie si intalnirea a 800 de persoane care au platit 1000 euro pentru a asista si, cu aceasta ocazie, de a oferi sectorului ONG din Monaco mai mult de o treime din incasarile anuale. Totusi, atunci cand printul isi trage catre el frumoasa sud-africana e ca si cand ar fi singuri pe lume. In sala de bal, cativa isi uita provizoriu bunele maniere pentru a-i devora din ochi pe cei doi. Nimeni, in mod evident, nu indrazneste sa ii puna intrebarea la care au dreptul toate cuplurile de indragostiti: ‘de ce nu o cere in casatorie?’. Desi, inca de la debutul serii este de observat, ca-n ciuda statutului oficial, Charlene are cu siguranta locul sau in sanul familiei Grimaldi.

Blonda si-a tuns parul si-l poarta coafat pe spate. Intr-o rochie alba cu mov, imbogatita de o floare din matase gri cu niste cercei discreti, ea afiseaza o frumusete hollywoodiana, dar intr-o maniera cool si sportiva ca a compatrioatei ei, Charlize Theron. Dupa cocktail, este natural sa-si strecoare bratul sub cel al printului pentru a-l acompania la masa. Pentru prima data, dupa 60 de ani, cina este servita afara, in parc. La masa princiara, Charlene este asezata in stanga printului ei. Anul trecut era in fata, usor decalata. Dupa normele de protocol, asezam pe cineva in fata noastra din motive de ‘dragoste’.

La celelalte mese, facem cunostinta cu francezi, englezi, rusi sau italieni. Tinerele isi fac admirate rochiile noi, doamnele, noile bijuterii. Domnii vorbesc despre yachturi (mult) si afaceri (putin). Obisnuitii comenteaza celalalt eveniment de gala: nici un vals dupa bal, ci un concert rock cu ocazia celor 60 de ani, pentru care era nevoie sa cumperi bilete la pretul democratic de 250 euro. ‘Pentru ei, este doar tinuta obligatorie, si nu tinuta de seara’ murmura un comesean admirandu-si smokingul. In mod fericit, pentru cei mai avangardisti, cateva obiceiuri sunt neschimbate, cum este tombola, prezentata anul acesta de animatoarea Fred Courtadon si copilul rockului, Philippe Manoeuvre. Indiferenti la preturile somptuase puse in joc –podoabe si croaziere pe mare- o sublima silfida americana isi evalueaza cu un ochi priceput caloriile desertului: ‘Va trebui sa dansez toata noaptea!’.

De indata ce ultimele sclipiri lasate de artificii se afunda in albastrul apelor Mediteranei, incepe concertul. Bill Wyman, ex-basistul Rolling Stones a strans in jurul sau cateva legende ale rockului si soulului ca Donovan, Robin Gibb de la Bee Gees, Mary Wilson de la Supremes si Louis Bertignac, chitaristul din Téléphone. In spatele salii, o mare canapea este rezervata familiei princiare. Charlene si Caroline se aseaza pentru a discuta. Stephanie face o spirala si se posteaza intre ele. Pe scena, melodii de neconfundat se succed: ‘Soul Man’, ‘’Honky Tonk Women’, ‘Knock on Wood’. Albert o antreneaza pe Charlene intr-un rock energic. Ivana Trump, intr-o rochie rosie mulata este dezlantuita. ‘Stiti sa faceti zgomot?’, intreaba Bertignac inainte sa inceapa un fragment de Jimi Hendrix. Multimea care-i raspunde e acceptabila : nu va mai fi nevoie sa le spuna spectatorilor sa-si agite bijuteriile, cum a facut John Lennon in 1963 in fata familiei regale britanice.

La ora 1:30, Stephanie se mira, dar buna-dispozitie nu pare sa slabeasca sectorul princiar. Albert si Charlene se numara printre dansatorii cei mai entuziasti si par sa cunoasca toate versurile pe din-afara: Charlene afiseaza o feblete pentru cantecele celor de la Bee Gees. Blonda sud-africana este regina serii. Toata lumea vrea sa-i vorbeasca, s-o sarute, sa danseze cu ea. Bucuria ei de a trai este contagioasa. La ora 3 dimineata, Albert este inca pe ringul de dans. Trebuie sa-si ia zborul seara urmatoare spre Pekin, unde va participa la intilnirea CIO (Comitetul International Olimpic). Va fi, de asemenea, prezent la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice pentru a sustine delegatia din Monaco, care aliniaza cu mandrete cinci atleti. Nimeni nu se mira ca Charlene urmeaza sa-l insoteasca in China.

Complici, tandri, atenti, Albert II si Charlene Wittstock nu-si ascund fericirea atunci cand sunt impreuna. Totusi, Albert a negat existenta vreunui anunt de logodna, in martie anul trecut. Ne vine in minte aceeasi intrebare, pusa cu o voce grava: dar oare ce asteapta el? Raspunsul poate se regaseste in agenda politica a lui Albert II. Dupa numirea sa, in iulie 2005, el a lichidat imaginea de regalitate, la opereta din Monaco. Vrand sa se impuna ca un sef de stat modern, el a facut din protectia mediului, calul sau de bataie, si a creat o fundatie care sa se ocupe de cele trei domenii prioritare: schimbarile climatice, biodiversitatea si accesul la apa. Nu scapa nici o ocazie de a aminti, pe scena internationala, ca parerea statului Monaco are aceeasi greutate cu aceea a altor state din ONU. In sfarsit, el a lansat o politica ambitioasa de actiuni arhitecturale, ca marirea principatului inaintand 15 hectare in mare. Cei mai buni arhitecti (Frank Gehry, Christian de Portzamparc, Rem Koolhaas, Norman Foster) si-au depus proiectul. Castigatorul va fi anuntat spre sfarsitul anului. Un mariaj la Monaco, cu cortegiul sau si cu defilarea de capete incoronate ar risca sa ascunda noile orientari voite de print.

De-a lungul anilor, el a trait in umbra tatalui, un tata autoritar care afirma sec ca ‘palatul n-are vocatia de a deveni feuda unui batran celibatar’. Suveran, la randul lui, Albert II face ceea ce vrea: ‘Intr-o zi, ma voi casatori, cu siguranta. Dar aceea va fi atunci cand doar eu voi decide si nimeni altcineva’ a declarat el in 2006. Charlene este langa el si are un aer fericit si increzator. Altarul mai poate astepta.

Traducere si adaptare : Roxana Constantin
Articolul ‘Infernal agenda! Albert ne trouve jamais le temps de lui demander sa main’ Ghislaine Ribeyre,
Paris Match No. 3090