Dupa o zi lunga si extrem de obositoare in care mi-am indeplinit sarcinile de serviciu, am spalat, am pus rufe la uscat, am dat cu mopul, am facut mancare pentru tot familionul (inclusiv pentru cateii din dotare!), am pus gogosari, am aranjat o droaie de haine si de lucruri (barbatesti, desigur!) aruncate peste tot, inapoi la locul lor, intr-un final am izbutit sa imi umplu cada cu apa fierbinte si sa intru si eu sa ma spal, ca o oama obosita ce eram...

M-am bagat in cada plina de satisfactie. Toate lucrurile sunt puse unde trebuie. Mai am de dat cu aspiratorul, de sters praful si gata! M-am scufundat in apa fierbinte si bine-mirositoare in care imi pusesem jumatate de flacon de spumant aromat, sa imi linistesc muschii obositi si creierul extenuat. Apoi, voiniceste, ma apuc sa ma spal pe cap.
Exact in momentul in care imi clabuceam parul, plina de o crestineasca multumire, un tipat a sfasiat linistea dupa care tanjeam:
- Iubitaaaaaaaaaaaaaa! Iubitaaaaaaaaaaaa! Ei, iubireeeeeee, undeeeeeeeeee eeeesti?
Sincer, mi s-a ridicat parul pe ceafa cu tot cu clabuc! Oare omul meu a uitat ca i-am spus ca intru la baie?!
- Iubitaaaaaaaaaaaa, incepe saaaaaaa plouaaaaa si avem rufe afara pe sarmaaaaaa!
Sa-mi bag piciorul. Intr-o secunda mi-a crescut tensiunea. Raspund cat pot de tare, incercand sa raman calma si fara sa tip:
- Sunt in cada si am sampon in cap, aduna-le tu, te rog!
Nimic. Nici un raspuns. Dupa nici 30 de secunde, iar:
- Iubitaaaa, plouaaaa, trebuie sa aduni lucurile de pe sarma, ca le udaaaaa!
Urlu din baie, de simt ca mi se rup plamanii-n mine:
- Aduna-le tu, sunt in cada, plina de de apa si sapun de sus si pana jos, nu pot iesi acum!
Nici un raspuns. Liniste. Ma enervez. S-a dus naibii pauza mea de jumatate de ora in liniste, cu apa fierbinte si miros de vanilie linistitor. Acum ma gandesc ca rufele mele sunt udate de ploaie si sunt nervoasa la maxim. Cand naiba s-o fi innorat, ca era un cer senin ca sticla acu` vreo ora?! Si de ce pe barbatul meu nu il duce capul sa le adune sigur, ca doar nu ii trebuie diploma de neurochirurg pentru asta?

M-am umplut de energii negative instant. Furibunda, renunt la frecatul cu lufa. Nu mai imi pun nici balsam, nici masca de par, nici nimic. Ma lincioresc cu mare viteza, in loc sa ma spal. Imi frec calcaiele in doru` lelii, ca nu am timp de bibileala, trebuie sa ma grabesc sa ies pentru ca barbata-miu nu e in stare sa adune cinspe boarfe de pe o amarata de sarma!
In doi timpi si trei miscari ies din cada si din baie. Ma impiedic de o pereche de papuci de casa barbatesti, lasati fix in capul scarilor, de era sa ma duc de-a dreptul in capatana de-a berbeleacul pana in sufragerie. Intr-o ultima secunda, ma prind de balustrada, dar mana mi-e umeda si aluneca. Ma redresez ca prin minune si nu reusesc decat sa imi rasucesc un pic degetul mic de la piciorul drept, care, Dumnezeu stie cum, s-a dus invers de unde ii era locul. Sunt atat de nervoasa ca mi-e frica sa nu fac apoplexie! Cobor schipatand, insa tot in viteza si ajung in sufragerie. In cele nici 15 minute cate au trecut de cand am intrat in baie, sufrageria mea arata ca dupa bombardament. S-a dus in pisici ordinea mea! O pereche de pantofi e lasata langa masuta de cafea, insotiti de sosetele aferente, o pereche de pantaloni scurti stau spanzurati pe un fotoliu, pe celalalt fotoliu e intins un tricou transpirat si pe canapea e aruncat un pulover! Cheile de la masina sunt aruncate pe blatul de la bucatarie (si i-am spus de un milion de ori sa le lase la intrare, ca nu se urca la volan si porneste la plimbare din fata televizorului!), la fel si telecomanda de la garaj. Pe bar, un pachet gol de tigari, ambalajul de la un pachet de guma, storcosite, alaturi de o sticla goala de suc si de un pahar murdar de la un caffe-frappe. Si iubitul meu barbatel, nicaieri! Tamplele imi zvacnesc, gata sa plezneasca! Sa mor, nu alta!

Nu conteaza ca pana la chiuveta mai e un metru si ca la 30 de centimetri e cosul de gunoi. Imi vine sa urlu si putin lipseste sa nu o fac! Mintea mea o ia razna! M-am saturat sa adun boxeri de pe manerul usii de la baie! Nu mai vreau sa adun sosete de peste tot! M-am saturat sa pun hainele murdare in cosul cu rufe, ca el le lasa pe langa! M-am saturat sa tin eu minte pe unde isi lasa el telefonul, mobilul, agenda, cheile de la casa, cheile de la masina, actele, ochelarii, pixurile, mini-calculatorul si asa mai departe! Nu se mai poate!
Plina de ganduri de razbunare, ajung, sontic-sontic, in fata usii de la intrare si ies, in papuci flocosi, cu capotul strans stramb peste prosopul cu care am iesit din baie pe sub el. Ma doare a naibii de tare afuristul ala de deget mic, tocmai strambat, ca imi dau lacrimile de durere si frustrare!
Afara, senin! Nici un nor! Nici macar unul mic! Dar nici unul amarat, intelegeti? Doar vantul care adia!
Cu mainile tremurande, imi aprind o tigara! Gata, s-a terminat, ma gandesc eu belicoasa! Ori angajeaza femeie in casa, ori il parasesc! Ca eu, om ordonat din el, dupa 12 ani, nu am nici o sansa sa fac! Si zau ca nu m-am nascut cu scopul de a-i strange lui izmenele! Ori ia menajera in casa, ori il las!
Tremur din toate incheieturile si nu mai pot, sunt un ghem de nervi.
Vantul sufla usor si un liliac trece pe de-asupra capului meu, ca beat. Respir adanc, sa ma calmez.Inca o data! Sunt zen, sunt calma, sunt zen, imi repet in sinea mea.
Si in linistea serii, din spate, aud o voce dulce:
- Iubita, ti-am adus struguri, de-aia care iti plac tie, de la Puiu! Sa iti aduc un suc de la frigider si sa stam putin afara la aer, in gradina, ca doi indragostiti?
Ei, spuneti si voi, sa nu il omor?!

P.S. Nu va sfiiti sa comentati, pun pariu ca ati trecut si voi prin faze asemanatoare...
Text: Diana