Temperatura normală a corpului variază de la o persoană la alta și de-a lungul zilei (este, de obicei, cea mai înaltă este după-amiaza). Temperatura normală a corpului este mai mare la copiii în vârstă preșcolară și cea mai mare la vârsta de 18 până la 24 de luni. Cu toate acestea, în ciuda acestor variații, majoritatea doctorilor definesc febră ca o temperatură de aproximativ 38°C sau mai mare atunci când se măsoară cu un termometru rectal.

Deși părinții își fac uneori griji în privința temperaturii ridicate, înălțimea febrei nu indică neapărat cât de gravă este cauza. Unele boli minore provoacă febră mare, iar unele boli grave provoacă doar o febră ușoară. Alte simptome (cum ar fi dificultăți de respirație, confuzie și lipsă de băut) indică severitatea bolii mult mai bine decât temperatura. Cu toate acestea, o temperatură de peste 41°C, deși destul de rară, poate fi ea însăși periculoasă.

Febra poate fi utilă pentru a ajuta organismul să lupte împotriva infecției. Unii experți consideră că reducerea febrei poate prelungi unele tulburări sau poate interfera cu răspunsul sistemului imun la infecții. Astfel, deși febra este incomodă, nu necesită întotdeauna tratament la copii sănătoși. Cu toate acestea, la copiii cu afecțiuni pulmonare, cardiace sau cerebrale, febra poate provoca probleme deoarece crește necesitățile organismului (de exemplu, prin creșterea frecvenței cardiace). Așadar, scăderea temperaturii la acești copii este importantă.

Sugarii cu febră sunt de obicei iritabili și nu pot să doarmă sau să hrănească bine. Copiii în vârstă își pierd interesul în joc. De obicei, cu cât devine o febră mai mare, cu atât devin copiii mai iritabili și dezinteresați. Cu toate acestea, uneori copiii cu febră ridicată arată în mod surprinzător de bine. Copiii pot avea convulsii atunci când temperatura lor crește sau scade rapid (numite convulsii febrile). Rareori, o febră devine atât de ridicată încât copiii devin apăsați, sunt somnolenți și nu răspund.

Investigarea unui sindrom febril
 După sosirea în clinica de Pediatrie sau în departamentul de urgență, medicul va evalua un copil prin obținerea unui istoric de la dumneavoastră și, dacă este posibil, de copil. Medicul va efectua apoi un examen fizic și poate comanda teste:
- radiografie toracică poate fi utilă pentru diagnosticarea anumitor afecțiuni toracice (afecțiuni respiratorii sau cardiace);
- hemoleugrama, formula leucocitară, markerii inflamatori (VSH, CRP, fibrinogen);
- ionagrama - nivelurile electrolitice din sânge;
hemoculturi;
- sumarul de urină și/sau urocultura;
- în unele cazuri, când se suspicionează meningita este recomandat o puncție lombară (!! fără tratament, meningita poate provoca dizabilități permanente sau deces în doar câteva ore).

Tratamentul sindromului febril
Dacă febra are o cauză evidentă, inițial se tratează aceasta tulburarea este tratată. Dacă febra nu are o etiologie clară se recomandă combaterea febrei prin măsuri fizice ( împachetări în cearşafuri umezite cu apă la temperatura corpului) și tratament medicamentos (antipiretic). Aceste medicamente antipiretice nu au nici un efect asupra unei infecții sau a altei tulburări care provoacă febra. Cu toate acestea, dacă copiii suferă de afecțiuni cardiace, pulmonare, cerebrale sau nervoase sau antecedente de convulsii declanșate de febră, utilizarea acestor medicamente este importantă pentru că acestea reduc stresul suplimentar pus pe corp prin febră.
În mod tipic, se utilizează următoarele medicamente:
1. Acetaminofen (Paracetamol), administrat pe cale orală sau prin supozitor;
2. Ibuprofen (Nurofen), administrat pe cale orală;
3. Metamizol (Alvotor, Algocalmin), administrat pe cale orală.