De curand am vazut un video in care un cuplu (ea 100 de ani, el 103 ani) care avea o casatorie de nu mai putin de 82 de ani vorbea despre secretul unei casnicii durabile.
Amandoi au spus ca nu este vorba despre nicio reteta magica, ci doar despre soti, care trebuie sa fie buni, draguti si intelegatori unul cu celalalt.

Deci care este secretul unei casnicii fericite? Sa fiti draguti unul cu celalalt. Sa vorbiti si sa incercati sa va intelegeti. Sa pricepeti ca nici unul dintre voi nu e seful celuilalt, ci ca amandoi sunteti parti complementare ale aceluiasi organism numit "cuplu". "Familie". Sa va respectati unul pe altul. Respectati, nu sa va fie frica. Multi idioti confunda respectul cu frica, uitand ca respectul se castiga pe baza comportamentului civilizat si demn de lauda, pe cand frica este rezultatul constrangerilor de toate felurile, a strivirii celuilalt. Metoda care duce la frustrari si la dorinta de rupere a lantului, de fuga.

Pentru ca, vedeti voi, cuplul este o caruta la care trag ambii parteneri. Nu un partener trage si celalalt sta cu biciul sa-l indrume in care parte sa-si canalizeze fortele.

Si dovada irefutabila ca aceasta conceptie, a unui cap al familiei de care toti se tem pentru ca il respecta e gresita, toxica, distrugatoare, este numarul imens de casnicii destramate din cauza ego-ului si a dorintei de sefie.

Nu stiu de unde vine dorinta asta, a prostului, sa fie sef. Pentru ca un om destept stie cine e, nu are nevoie sa-l doboare pe celalalt ca sa se simta bine si sa iasa in evidenta. Pentru ca un Om iese in evidenta oricum. Nu are nevoie de titluri, de plecaciuni, de servitori. De fapt, cei mai inteligenti oameni pe care i-am cunoscut erau nemaipomenit de modesti. Dar asta este o alta poveste, o sa v-o spun alta data.

In cuplu mai trebuie sa existe si timp pentru fiecare. "Cuplu" nu inseamna sa fii legat de partener cu un cordon ombilical. Sunteti fiinte independente care au ales sa isi petreaca viata impreuna, nu sunteti siamezi. O bere cu baietii, o iesire cu fetele, un weekend la pescuit, un weekend cu fetele la un spa sunt metode prin care un cuplu ramane sudat.

Citeam ca in secolul trecut, adica nu mai departe de douazeci de ani in urma, rata mortalitatii barbatilor ramasi vaduvi era semnificativ mai mare decat a vaduvelor. Nu am mai verificat ultimele statistici, dar nu cred ca s-a schimbat ceva.

Cumva, "proastele", "incapabilele sa se descurce singure", muierile fara minte" care ar fi trebuit sa se topeasca in lipsa "sefului familiei" nu doar ca se descurca de minune, ci sunt si mai fericite, si mai sanatoase. O data cu disparitia "factorului decizional", li se reduce nivelul de cortizol din sange, pentru ca numai exista un cineva care sa le streseze.

Pe cealalta parte a monedei, vaduvii "sefi" s-au dovedit incapabili sa supravietuiasca in conditii decente, cei mai multi dintre ei ajungand sa se stinga in mizerie, la propriu, pentru ca nu mai exista o Marita care sa ii trimita la spalat, sa le dea haine de schimb, sa ii puna sa se barbiereasca, sa se tunda, sa le aseze masa, sa le spele vasele si pe care ei sa o trateze cu respectul pe care il ai pentru o scandura din gard!

Pentru ca nu exista "sef de familie" pe lumea asta care sa nu considere ca respectul inseamna slugarnicie si teama. Asa cum nu exista "sef de familie" care sa nu considere ca este sub demnitatea lui sa isi curete pisatul si rahatul din wc dupa ce s-a usurat, sa nu astepte sa fie servit la masa ca si cum ar fi la restaurant, care nu concepe ca nevasta sa stea pe un scaun, cand poate sa smotruiasca prin casa in timp ce el isi scoate chilotii din fund, isi aranjeaza "bijuteriile" si o invata cum sa mestece in oala.

Ei bine, toti "sefii" astia dau ortul popii rapid dupa ce raman fara slugile de neveste. Inca o dovada ca fara "proastele" de sotii, sunt incapabili de a avea grija de ei, asa de mareti sunt.

Ca femeie care curata mereu dupa un sot parand mai curand din familia limacsilor (judecand dupa darele de murdarie lasate in urma) decat un partener de viata care isi apreciaza sotia, ca femeie careia i se impun comportamente, atitudini si i se refuza alegerile personale pe motiv ca "el stie mai bine", ca femeie al carei statut este redus la cel de robot conceput strict pentru satisfacerea dorintelor "Domnului si stapanului casei", devine absolut imposibil sa il mai priveasca pe acesta drept un partener atragator din punct de vedere fizic, sexual, intelectual.

Toate frustrarile acumulate in urma curatirii zilnice a excrementelor, a parului din chiuveta, a vaselor murdare lasate unde s-a consumat hrana, a sostetelor lipicioase, a unghiilor zburat din unghiera si aterizate pe masa, a pachetului de tigari gol care nu ajunge la cos decat daca il pune ea, a chilotilor cu urme de parturi umede, a jegului lasat pe prosoape, toate aceste mizerii facute intentionat, ca sa i se reaminteasca mereu femeii statutul de sluga,
dublate de ordine date pe un ton poruncilor, de mistoul facut si cu, si fara public la adresa ei nu sunt elemente care sa consolideze un niciun fel de relatie interumana, daramite un cuplu.

Si cand "seful" mai are si talente de adictie (fiind muieratic, petrecaret, betiv, agresiv, dependent de jocuri de noroc) care pun in pericol atat siguranta fizica cat si cea financiara a familiei, nu mai este loc de intors.

Si oricat de sarmant ar fi fost ei la inceput, totul se duce pe Apa Sambetei.
Nu doar ca orice calitate paleste, ci pur si simplu dispare!

Nicio femeie intreaga la cap nu-si doreste sa vina acasa de la serviciu la un "sef" care o desconsidera, intr-o locuinta jegoasa, unde sa i se dea ordine, unde sa munceasca ca un sclav, sa i se ia salariul si sa i se dicteze ce trebuie sa faca, ca si cum ea ar fi acefala.

Si de aceea pe doamne le apuca mai intai lipsa de chef de sex, apoi durerile de cap si, intr-un final apoteotic, divortul!
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)