Am văzut pe net o mulțime de variante de piperchi tărgăsiți care arătau mai mult a niște sosuri trântite plictisit pe niște farfurii. Niște sosuri otova, care păreau mai mult o torocală decât un fel de mâncare imbietor.
Pentru mine însă rețeta de piperchi tărgăsiți înseamnă altceva, arată diferit și are chiar un alt gust. Vedeti mai multe retete pe baza de ardei!

Ca să înțelegeți mai bine, am să vă spun o poveste...
Af ost odată ca niciodată o vară petrecută în familia unor prieteni machidoni - armăni, cum își spuneau ei. O familie în care bunica nu știa românește nici la peste șaptezeci de ani de viață, o familie care păstra tradițiile. O familie mare în care tinerii nu aveau voie să se căsătorească decât cu cei de-o nație și de-o limbă cu ei. Băieții mai aveau voie să își găsească câte-o vrută (iubită) româncă, dar fetele nu erau văzute deloc bine în compania vreunui "gioni" care nu era armân.

La începutul anilor 90, încă mai existau căsătorii aranjate de către părinți, care se înțelegeau, stând la o cafea și un coniac, cu kompoloiul în mâini, asupra detaliilor uniunii. Mirii trebuiau să provină din familii comparabile ca stare și pe vremea aceea nu prea existau armâni săraci.
Cu o istorie scrisă de mai puțin de 400 de ani, așa și-au păstrat ei identitatea. Chirața bătrână avea încă tatuată o cruce pe frunte, exact de-asupra sprâncenelor. Așa își însemnau armânii fetele ca să nu le fie răpite de turci în timpul tranhumanței care îi purta cu turmele prin câteva țări, din Munții Pindului până în Dobrogea noastră.

Și în vara aceea de adolescentă, după numai câteva săptămâni petrecute între ei, am început să înțeleg și chiar să rup puțin câte puțin armânește, spre marea încântare a gazdelor mele, în special a bunicului familiei, care făcuse pe vremuri afaceri cu tataie.

Și stând eu printre ei, inclusiv în bucătărie, am învățat să gătesc, privind și întrebând, câteva feluri de mâncare machidonești.
Printre ele, rețeta de piperchi tărgasiți. O rețetă extrem de simplă, o rețetă de vară, săracă în ingrediente, dar plină de savoare.
Totuși, ca toate rețetele simple, are câteva mici secrete pe care vi le voi dezvălui cu toată inima la sfârșit.

Piperchi tărgăsiți: Ingrediente
- ardei gras roșu
- ardei gras galben
- ardei gras verde
- ardei kapia
- ulei pentru prăjit (cca 50_100 ml, funcție de câte porții pregătiți)
- roșii coapte, dar tari
- sare
- o priză extrem de mică de zahăr
- urdă de oaie

Cum se face rețeta machidonească de piperchi
Se spală și taie roșiile in cuburi de cca 2 cm și se păstrează separat.
Se spală, se curăță de semințe si nervuri ardeii și se taie în romburi de cca 1,5-2 cm lungime si cca 1 cm lățime. Ardeii trebuie tăiați cât de cât egali, însă nu la milimetru.
Într-o tigaie se înfierbântă câteva linguri bune de ulei și se pun ardeii la prăjit, fără a-i aglomera însă, pentru că trebuie prăjiți la foc iute, iar o cantitate prea mare i-ar face să fiarbă și să își piardă toată dulceața. Se dă peste ei un praf ușor de sare. Cand sunt prăjiti, dar încă ușor crocanți la mijloc, se împart in farfurii.
Se mai pune puțin ulei în tigaie, se înfierbântă și se pun roșiile, tot la foc iute. Și ele trebuie să fie mai mult prăjite și să nu fie lăsate să se înmoaie cu totul, să nu fie terciuite și nici extrem de zemoase. Tot așa, li se dă si lor un praf mic de sare și o priză extrem de mică de zahăr, pentru a mai tăia din aciditatea tomatelor.
Se împart roșiile peste ardeii prăjiți și se presară deasupra cu urdă ușor sărată.

Secretele retetei de Piperchi tărgăsiți:
- pentru o rețetă reușită de piperchi tărgăsiți păstrați proportia de 2/3 ardei si 1/3 roșii.
- prăjiți pe foc iute, amestecând delicat din când în când, fără să presați
- puneți urda exact înainte de a cosuma mancarea
- gătiți strict cât mâncați la o masă. Piperchi tărgăsiți nu mai sunt la fel de savuroși dacă sunt reîncălziți.
Poftă bună!