Cand vine vorba de “ce fac azi de mancare?, parca am un soi de amnezie. Pur si simplu nu-mi vine nici o idee. Parca mi s-au sters din memorie toate retetele pe care le stiam. Deschid frigiderul, ma uit sa vad ce mai e prin el si constat cu stupoare ca in afara de trei rosii, o mana de masline, trei felii de sunca de pui, o banana si doua cutii de lapte (asta e singurul produs care sigur nu-mi lipseste niciodata din frigider!), nu am nimic cu care sa pot incropi ceva pentru masa de pranz. Trebuie sa fac cumparaturi!

... Dar mai intai rasfoiesc cateva reviste special cumparate pentru astfel de cazuri care, fie vorba intre noi, sunt foarte dese. Mi-e greu sa decid la care sa ma opresc, asa ca rasfoiesc in cotinuare. Pozele sunt foarte frumoase si mancarea arata apetisant, dar niciuna nu ma face sa ma ridic de pe canapea, sa ma duc sa cumpar ingredientele necesare si sa ma apuc de “fabricarea” ei. Daca-ar durea lenea...

Am cumparat toate revistele astea numai pentru poze, pentru ca (asta e realitatea) erau colorate si frumoase si pentru ca speram ca intr-un viitor apropiat mancarea din farfuria mea va arata la fel de apetisanta si frumoasa. Insa rezultatele mele in materie de “arta de a aseza mancarea frumos in farfurie” lasa mult de dorit si nu seamana (da` deloc!) cu imaginea ce mi-a incantat ochii in revista. Mereu jur ca nu mai incerc niciodata nimic nou, dar niciodata nu ma tin de cuvant. Sunt mereu in cautare de retete inedite, de gusturi noi, de poze frumoase.

Canelloni imi era teama sa fac. Mi se parea ceva imposibil. Aratau foarte fragili si credeam ca sosul bechamel nu va avea destula putere sa inmoaie la caldura cuptorului tuburile umplute. Avocado nu am cumparat niciodata pana acum pentru ca pana azi nu vazusem poza cu “Salata cu avocado”. Fenicul vazusem la aprozar dar n-am stiut la ce l-as putea folosi pana n-am citit reteta de “Fenicul gratinat”. Nautul si lintea nu mi-au inspirat incredere ca poate iesi ceva bun din ele...Atatea ingredienta noi, atatea de incercat... In capul meu e un fel de ruleta cu toate retetele, care se invarte repede si care imi face foarte dificila alegerea. La care sa ma opresc?

La un moment dat, dau de imaginea unei farfurii cu ardei umplut. Mancarea asta e favorita mea si mereu va fi pe locul intai in topul meu de preferinte. Mai c-as face.. Stai! Ce vad? Supa cu galuste de gris...Oau! Rulada de pui...Mmm! Dovlecei umpluti cu ton...
Doamne Domnezeule! Ce fac azi de mancare?
Fac greseala sa ma uit la ceas si intru brusc in panica. Am stat DOUA ore si am rasfoit reviste! Ma imbrac repede si plec la magazin. Am noroc ca nu trebuie sa merg departe. Magazinul de langa blocul meu e destul de bine aprovizionat la toate raioanele.

Intru in magazin cu speranta. Speranta ca produsele de pe raft imi vor da o imagine clara a meniului de azi. Mare greseala! Ruleta din capul meu se invarte si mai tare. Bine a zis cine a zis, ca niciodata sa nu te duci la cumparaturi cu ideea “lasa ca ma hotarasc acolo”. Trebuie sa ai ceva bine stabilit si (cel mai bine) o lista de cumparaturi de la care sa nu te abati. Nehotararea mea ma face sa umplu cosul cu o gramada de lucruri care nu alcatuiesc un total, un fel de mancare, ci mai multe retete incomplete. Culmea este ca realizez treaba asta cand vad produsele pe banda rulanta de la casa de marcat .

Ceasul n-are treaba. Tic- tac! Cu fiecare tic si cu fiecare tac panica si furia se maresc.
Am ajuns acasa. Insir pe masa produsele cumparate. Ma uit la ele...Si pac! In sfarsit s-a facut lumina (n-are nici o legatura cu becul ce l-am aprins in bucatarie pentru ca m-a prins seara cu povestea asta). Stiu ce sa fac de mancare!

Un articol de Aida Maria