"Buna dimineata!", a spus femeia batranului vagabond care statea pe trotuar.
Barbatul a masurat-o din cap pana in picioare: era o femeie obisnuita cu lucrurile frumoase ale vietii. Hainele ei erau noi si scumpe. Arata bine, sanatos, de parca nu ar fi ratat o masa in viata ei.
Primul gand al batranului a fost ca va fi iar tinta batailor de joc, cum o patise de atatea ori pana atunci.
"Lasa-ma in pace!", i-a marait femeii si-a intors capul.
Spre uimirea lui, femeia a continuat sa stea protapita in picioare in fata lui, zambind.
"Ti-e foame?" a intrebat ea, aratandu-si dintii de un alb stralucitor intr-un zambet cald si larg.
"Nu", a raspuns batranul sarcastic. "Tocmai am venit cu limuzina de la un dineu cu presedintele. Sunt ghiftuit. Acum du-te in drumul tau, cucoana, si lasa-ma in pace!"
Zambetul femeii a devenit chiar si mai cald si omul a simtit o mana blanda sub brat.
"Ce faci, cucoana?" a intrebat batranul om al strazii, furios. "Ti-am spus doar sa ma lasi in pace!
Un politist intre doua vaarste care observase scena s-a apropiat:
"Este vreo problema, doamna?" a intrebat el.
"Nici o problema aici, domnule politist," a raspuns femeia. "Doar incerc sa il ridic pe acest om in picioare. Ma puteti ajuta?"
Ofiterul s-a scarpinat in cap. "Asta-i un batrand om al strazii. E un vagabond, sta pe strada asta de vreo cativa ani, pentru ca nimeni nu mai angajeaza batrani. Ce treaba aveti cu el?"
"Vezi restaurantul de acolo?" ea a intrebat. "Am de gand sa-i iau ceva de mancare si sa-l incalzesc cu o cafea fierbinte, pentru ca este foarte frig afara."
"Esti nebuna, cucoana? Nu vreau sa merg acolo!" a protestat batranul. Nu a apucat insa sa termine ce avea de spus si a simtit maini puternice ca-l apuca de brat si il ridica. "Lasa-ma sa plec, domnule politist. Nu am facut nimic rau!”, gafai batranul vagabond."
"Nu fi prost! E un adevarat noroc pentru tine, omule", ofiterul a raspuns. "Nu-i da cu piciorul!"
In cele din urma, cu greu, femeia si ofiterul de politie l-au luat pe omul strazii, l-au dus la restaurant si l-au asezat la o masa.
Managerul restaurantului a aparut imediat.
"Ce se intampla aici, domnule politist? Ce s-a intamplat cu acest om, are necazuri? "
"Aceasta doamna l-a adus acest barbat aici ca sa manance." a raspuns calm politistul.
"Nu, nu se poate aici! Este imposibil! O sa il vada clientii, este rau pentru afaceri .." a icnit managerul restaurantului, rosu la fata de nervi.
Batrantul vagabond a zambit stirb. "Vezi, cucoana, stiam ca o sa se intample asa. De asta nu am vrut sa vin. Acum, fii draguta si lasa-ma sa plec inapoi pe strada mea. Oricum nu am vrut sa vin de la inceput”
Femeia s-a intors pe calcaie catre managerul restaurantului, zambind:
"Domnule, vezi dumneata cladirea aceea noua cu 10 etaje de vis-a-vis unde isi are sediul firma aceea imensa de avocati?"
"Sigur ca da," managerul a raspuns nerabdator. "Avocatii care lucreaza acolo organizeaza intalniri si cine de afaceri aproape zilnic la noi in restuarant, in sala mare pe care o inchiriaza!"
"Si faci bani frumosi cu ei, nu e asa?"
"Ce treaba ai dumneata cu ce bani fac eu de la avocatii aia?" s-a stropsit managerul la femeie.
„Pai e simplu, domnule, eu sunt presedintele si proprietarul firmei de avocati si al cladirii aceleia. "
"O, doamna, ma scuzati, nu am stiut..."
Femeia a zambit din nou. "M-am gandit ca informatia aceasta ar putea sa fie de ajutor." Se uita apoi la politistul care abia se abtinea sa nu randa in hohote.
"Vrei sa ni te alaturi la masa sau pentru o ceasca de cafea, domnule politist?"
"Nu, multumesc, doamna", ofiterul a raspuns. "Sunt de serviciu."
"Atunci... macar o cafea pentru drum?!"
"Da, doamna, o cafea fierbinte ar fi minunata."
Managerul restaurantului s-a rasucit pe calcaie, "Va aduc imediat cafeaua, domnule politist."
„Multumesc, domnule, te rog sa ii aduci acestui domn in varsta tot ce isi doreste si trece tot in contul firmei mele.”
Ofiterul l-a privit pe manager cum mergea repede dupa cafea.
"Cu siguranta l-ati pus la locul lui", a spus el.
"N-am avut intentia asta. Credeti sau nu, am un alt motiv pentru toate acestea."
Femeia s-a asezat la masa in fata batranului vagabond, care se uita la ea cu mare atentie:
"Iti amintesti de mine?"
Batranul ii cerceta fata cu mare atentie.
"Cred ca da... Adica... imi pari cunoscuta."
"Sunt un pic mai in varsta, probabil, de cand m-ai vazut tu ultima data" a spus ea. "M-am schimbat de cand am venit aici cand eram tanara si tu munceai in acest restaurant. Am intrat pe usa aceea intr-o zi de iarna cand eram inghetata de frig si rupta de foame."
"Doamna?!" a spus ofiterul intrebator. Nu-i venea sa creada ca o astfel de femeie ar fi putut sa sufere vreodata de frig si de foame.
"Tocmai ce imi terminasem studiile," a continuat femeia sa povesteasca. "Am venit in oras in cautarea unui loc de munca, dar nu am putut gasi nimic. In cele din urma economiile mi s-au terminat si am fost dat afara din apartamentul pe care il inchiriasem, pentru ca nu mai puteam sa platesc. Imi flutura vantul in buzunare, nu aveam nici un ban. M-am plimbat pe strazi cu zilele. Era Ianuarie, imi era frig si eram aproape moarta de foame, nu pusesem nimic in gura de vreo patru zile. Am vazut acest loc si am intrat sperand sa am sansa sa pot primi ceva de mancare."
Batranului i-a inflorit un zambet pe gura stirba. "Da, da, acum imi amintesc", a spus el.
"Eram la bar si serveam clientii. Ai venit si m-ai intrebat daca ai putea lucra pentru a primi in schimb ceva de mancare. Si eu ti-am spus ca nu se poate, ca este impotriva politicii companiei."
"Stiu", a continuat femeia. "Si atunci mi-ai facut cel mai mare sandwich cu friptura de vita pe care l-am vazut vreodata, mi-ai dat o ceasca de cafea fierbinte si mi-ai spus sa merg sa stau la o masa din colt si sa ma bucur de mancare. Mi-a fost teama ca o sa intri in bucluc. Apoi te-am vazut punand banii pentru mancarea mea in casa de marcat si am stiut atunci ca totul va fi in regula."
"Deci, acum ai propria ta afacere?! Ma bucur pentru tine!" a spus batranul.
"Am gasit un loc de munca chiar dupa ce am plecat de aici. Am luat-o de jos, am muncit din greu si in cele din urma am inceput propria mea afacere, care, cu ajutorul Lui Dumnezeu, a prosperat."
Femeia si-a deschis poseta si a scos o carte de vizita pe care a scris ceva.
"Cand termini aici, vreau sa ii faci o vizita directorului de personal al companiei mele. Ma duc sa vorbesc cu el acum si sunt sigura ca va gasi ceva de facut pentru tine ca sa ajuti la munca de birou. Si mai cred ca s-ar putea gasi chiar si fonduri pentru a iti oferi un avans, astfel incat sa iti poti cumpara niste haine si sa gasesti un loc unde sa stai si sa ai ce sa mananci pana cand te pui iar pe picioare. Daca ai nevoie de ceva, usa mea este intotdeauna deschisa pentru tine."
Batranului i s-au umplut ochii de lacrimi.
"Cum as putea sa-ti multumesc vreodata?" el a spus.
"Nu-mi multumi mie, multumeste-I Lui Dumnezeu. Multumeste-I Lui Isus. El mi-a indreptat pasii catre tine."
Ofiterul si femeia au iesit apoi din restaurant si s-au oprit la intrare inainte de a merge pe drumuri separate.
"Va multumesc pentru ajutor, domnule politist,", a spus ea.
"Dimpotriva, doamna draga", a raspuns el. "Eu va multumesc. Am vazut un miracol azi, ceva ce nu voi uita niciodata. Si va multumesc si pentru cafea."
Femeia s-a incruntat. "Am uitat sa va intreb daca doreati lapte sau zahar. Cafeaua asta e simpla, neagra..."
Ofiterul a privit la aburul care iesea din cafeaua din mana lui. "Da, de obicei o beau si cu lapte, si cu zahar. Poate chiar mai mult zahar decat ar fi bine pentru mine".
"Imi pare rau, chiar nu mi-am dat seama...", a spus ea.
"Nu este nici o problema, doamna, cafeaua este foarte buna," a replicat el zambind. "Am sentimentul ca aceasta cafea pe care mi-ati oferit-o o sa fie mai dulce ca mierea!"

Originea povestirii: Povestea a inceput sa circule pe internet in 2008 si se pare ca este versiunea orala a unei povestiri numite "The Lifestyle of a Street Man" din cartea "Reminisces of Happy Times" scrisa de Robert Wiley, o colectie de povestri cu talc si pline de mesaje inspirationale, publicata in 2008.