Moscova este un oras mare. Moscova este un oras imens. Moscova este un oras comopolit. Moscova este cel mai scump oras din lume. Dar a dracului sa fiu daca ma mai prinde careva pe-acolo. Baietii sufera de mania grandorii. Totul este maraaaaare: cladirile, pietele, soselele, dopurile de circulatie, sepcile politistilor (cu cat sunt mai mari in grad, cu atat sunt sepcile mai mari). N-am vazut un general. Probabil ca nu misca. Din cauza sepcii. Sta sub ea. Si nu se mai vede. Sunt cam 3 politisti per om viu. Nu inteleg de ce fiindca oricum fiecare face ce-i trece prin cap. Daca vor sa traverseze o strada cu 6 benzi de circulatie o traverseaza. Nu vreau sa vorbesc despre masini. Oricum cine ajunge viu pe partea cealalta a soselei primeste o medalie. De-aia sint o gramada de tipi cu medalii care cersesc la marginea pietei. In general n-au picioare. Concluzie logica.

Cladirile-s plantate pe spinarea statuilor. La fiecare doi pasi vezi cativa care tin in spate o casa. Diverse persoane. In general par niste oameni culti. Au tot felul de hartii in mana-n vreme ce duc chestiile alea-n spinare. De-aia zic rusii ca au cultura. Probabil. Fiindca ce-am observat asa-n treacat e faptul ca sunt barbari. Dar au statui ecvestre. Au boala cailor. Printre altele. Care nu-i calare pe-un cal si pleaca sau vine de la o lupta, ala trage-un cal de-o parte din corp. De obicei se-arata ca animalul invinge-n treaba asta. In cazul de fata ma refer la cal. NU ca n-au si altfel de statui. Au de tot felul. Dar nu mai tin eu minte, ca erau prea multe. Si biserici. Cum te invarti dai de-o biserica. Cred ca-s la fel de multe ca politistii. Si-au acoperisurile aurite. Scria ceva pe ele dar in ruseste. Ruseste eu nu stiu. Nici rusii nu stiu alta limba decat ruseste. Vreme de o saptamina cat am fost pe-acolo am intilnit patru persoane care vorbeau si engleza. Asta-i tot fiindca-s un popor cult, invatat, cu traditie, etc.

Strazile sunt deosebit de curate. Nu arunca nimic pe jos. Au cosuri de gunoi si le folosesc. Insa, daca ai ghinionul sa te afli-n calea lor cand sunt in drum spre cosul de gunoi te-au trantit pe jos. Nu conteaza la ce ora te plimbi, rusii beau ceva. Dimineata beau ceva, pe la pranz, la fel si seara beau toti, in special tinerii. Astia-s mai rezistenti probabil. Cei batrani cad lati (imi inchipui) pe la ora 17.00.

Femeile din Moscova-s superbe. Toate-s blonde si toate-s slabe. Umbla cocotate pe niste tocuri la care numai daca te uiti te ia ameteala. Sunt imbracate elegant. Crezi ca imediat merg la teatru, la opera, la bal. Dar nu. Umbla de nebune pe strazi. Fardate si parfumate. Sincer, de invidiat. Daca as reusi sa ma catar pe pantofii aia o ora-doua si-as reusi si performanta sa pasesc 5 metri as cadea lata o luna. Dar fetele arata super. Par intr-un concurs de frumusete interminabil si n-am inteles care-i scopul. Toate-s tinere. Cred ca nu le lasa pe strada pe-alea care au depasit 45 de ani. Pur si simplu nu le vezi. Sunt probabil legate cu un lant lung si au voie numai in jurul casei. Sau ies noaptea sa nu strice poza orasului. Am vazut o singura femeie batrana la un supermarket. Dadea semne de dementa, vorbea cu o cutie de oua. N-am stat sa vad ce i se intampla cand au prins-o aia c-a iesit din hausarest.

La Moscova majoritea masinilor sunt negre. Cu geamuri negre. Si nu orice fel de masini. Nu japoneze ieftine, nuu, sub nici o forma. Numai masini negre si deosebit de scumpe. Care nu zboara pe sosele sau stau in dopuri de circulatie; sint parcate frumos si soferii asteapta sa vina sefii pentru a-i duce undeva. O gramada de masini si-o gramada de soferi. Probabil si-o gramada de sefi. Barbatii sunt toti in costume. Scumpe. Si poarta pantofi cu virful ascutit. Copii n-am vazut prea multi. Dar toti erau blonzi.

Piata Rosie e rosie. E mare si rosie. Fiindca a fost vopsita-n rosu. Normal, putea fi rosie din motive simbolice. Sa fi omorat aia o gramada de oameni, piata sa se fi facut rosie de singe si tot restul. Dar cum ei au omorat peste tot o gramada de oameni chestia asta ar fi anulat efectul de unicat si-ar fi trebuit sa le numeasca Piata Rosie numarul 1, Piata Rosie numarul 2, Piata Rosie numarul 3, etc. Ori piata asta trebuie sa fie Piata Rosie de care sa-ti amintesti. Descrisa asa, la prima vedere piata asta are o gaura cu linii la mijloc, pe-acolo defileaza de sarbatorile nationale armata si-n jur sunt cladiri faimoase. Nu tin minte care-s alea dar mi-a placut o biserica care avea o gramada de turnuri de forme diferite si arata deosebit de vesela. Se spune ca tarul a omorat arhitectul care-a construit-o pentru a nu mai construi alta in alta parte. E o idee buna asta. Daca omorau mai multi n-aveam parte de-atitea cartiere oribile in toata lumea. Dar tarul se pare ca este un element negativ al carui exemplu nu trebuie urmat decat in materie de politica, nu si de arhitectura.

Mai e in Piata Rosie un mausoleu in care-l pastreaza pe Lenin pus intr-o cutie de muraturi sa nu se strice. Nu l-am vazut. Pe Lenin. Era prea tirziu si se dusese la culcare. Nu vad de ce se agita toata lumea cu piata asta rosie. N-am sesizat ceva ce merita intiparit in memorie pentru toata viata (nu in memoria mea). Rusii pot avea o gramada de alte motive s-o faca. Ceea ce-i treaba lor. Imediat ce iesi din piata asta e o alta. Plina de fantani si statui. Cu sau fara cai. Mai multe cu cai. Au un fel de ceas care-ti arata continentele si ce ora-i acolo, ceva bazat pe soare, dar cine are nevoie de masinaria asta cand poti sa te uiti la ceas si sa vezi ce ora-i unde-ti trece prin cap? Au si un manej. Dar nu-s cai in manej. Nici nu-i de mirare fiindca i-au facut pe toti statui. Dar in manej era o expozitie de pantofi. N-am vazut-o, interesant insa de aflat cum au dresat pantofii aia se se poarte ca niste cai.

Au sapte cladiri facute-n genul Casei Scanteii fiind insa mult mai mari si imprastiate peste tot. Intr-un fel de semicerc. Moscova-i construita-n cercuri. In primul cerc e centrul si-asa mai departe. Cladirile alea-s puse-n primul cerc. Biblioteca lor nationala e imensa, ceva cam cat jumate din Tel-Aviv. Au doua dume, astea-s cica, cladiri guvernamentale, case ale poporului, adica niste locuri mari de tot in care trebuie sa intre poporul care n-are casa. Ori am inteles eu gresit. In afara de statui cu sau fara animale sunt statui de persoane celebre. Puskin in special. Dar mai era si Lomonosov, Makarenko cred, Tolstoi si, in special, era Lenin in toate pozitiile si toate ipostazele din viata. Fiindca-n ipostaza de mort il au in mausoleu.

Au si fantani arteziene. Pline de statui, de nimfe si de persoane mai mult sau mai putin imbracate care scot apa pe toate gaurile. Pe una din cladirile alea imense este cel mai mare ecran de televizor din Europa. Normal ca este. Daca nu era cel mai mare nu era la Moscova si nu merita atentia. Fiindca-ntr-un oras mare nu poti pune orice ecran sa te faca de ras, ci musai pe cel mai mare.

Au si doua magazine celebre. Dum si Tzum. N-am vazut decit unul, pe-ala de-i zice Dum. Mai departe m-a parasit curiozitatea. Cladirea pe care-au schilodit-o sa faca din ea o adunatura de magazine scumpe unde toate firmele din lume isi expun marfurile, este superba. Bronzuri, marmura, fier forjat, arteziene si cupole aurite. De ce a trebuit s-o schilodeasca nu stiu, dar probabil ca asta-i societatea de consum. Consuma totul. Inclusiv cultura. Sau arta. La Dum poti cumpara orice si de toate. Dar daca esti femeie atunci e bine sa nu vrei sa faci pipi. Nici altceva. Nici macar in starea de cea mai mare urgenta. Am facut incercarea asta vizuala. Dupa ce am cautat cu disperare o toaleta m-am repezit cu entuziasm inauntru si...nu era wc. Numai doua labe de tabla si-o gaura la mijloc. Urma sa stau pe ele si sa nimeresc direct la tinta: in gaura. Cum o asfel de experienta am avut deja-n Iordania si tragica realitate m-a convins ca nu stiu sa trag la tinta cu pipi ci reusita cea mai mare este sa fac pe pantalonii mei am renuntat la placerea de-a face treaba asta. Nu era nici hirtie ingienica. Trebuia sa iei de la o tanti care avea un birou vast la intrare si careia i-am plait 10 ruble sa ma lase sa vad locul.

As fi fost impresionata cred dar prea ma apasa vezica si a trebuit sa plec in cautarea unui monument mai putin istoric dar dotat cu cele necesare unei evacuari a lichidelor destinat vremurilor ceva mai moderne. L-am gasit intr-un alt centru de magazine, construit sub Piata Rosie. Tot magazine moderne si exclusive. Un fel de pasaj subteran cu iesiri la strada. Fiindca altfel n-aveai cum sa treci dintr-o parte-n alta intr-o singura bucata. Veneau una sau mai multe masini negre si elegante si te faceau praf.

Diavolul curiozitatii nu ma mana in mod special dar am fost tarata sa vad si metroul. Faimosul metrou moscovit. Dar nu poate fi vazut. Puhoiul de oameni te impinge intr-o directie fixa, spre peroane si vrei nu vrei te cateri intr-o mizerie de vagon si te duci undeva. Moscovitii fug mereu. Cred ca se grabesc sa mai bea ceva. Sau se grabesc fiindca la ei viata-i scurta. Normal sa fie scurta, la un moment dat tot e musai sa treaca strada si-atunci s-a terminat. Cu coada ochiului am vazut din nou statui, basoreliefuri, picturi, dar doar asa, in mare viteza si fara efect cultural. La muzee nu m-am lasat tarata. Asta-n Moscova. Aveam presimtirea (care s-a si adeverit) ca va trebui sa vad totusi macar un muzeu. De-aia mi-am pastrat puterea morala.

Parcul Pobeda e deosebit de mare. De-o parte si de alta a aleii principale sunt fantini arteziene. La mijloc e un monument al eroilor. Nu stiu din care razboi. Scria in ruseste. Si-astia au avut o gramada de razboaie. Care cum s-a plictisit in viata a vrut sa-i omoare pe rusi. Nu le-a mers dar au incercat si-au facut o gramada de tampenii, asta pana ce-au inghetat final. Nu rusii, invadatorii. Ca sa ajungi la monument urci niste scari. Dupa aia prin partea cealalta le cobori ca nu poti ramane acolo sus si dai de muzeul armatei. Nu l-am vazut. Nu prea aveam chef sa vad tancuri. N-am plecat de multa vreme din tara si la noi doar ce deschizi televizorul vezi tancuri. Aveau pini chinezesti albi. Astia erau frumosi. Si-aveau brazi fara tepi. Si-astia erau frumosi. O gramada de pasari mici si mari. Tot frumoase. Interesante. Si cintau ceva ce nu era nevoie sa intelegi fiindca era doar in limba pasarilor care nu trebuie decat auzita.

A doua zi au incercat sa ma duca din nou in Piata Rosie. Ba chiar m-au dus. Cica s-o vad si pe dinauntru. Ca era o biblioteca, un muzeu si-o biserica pe care le scapasem din vedere. N-am reusit spre norocul meu sa intram; era o coada mare de rusi care se catarau unul pe altul la intrare si-am renuntat. Rusii se culturalizeaza vazand Piata Rosie. Se duc acolo ca la sfantul munte. Cu sutele si cu miile. Nu inteleg de ce. Dar nici nu vreau sa inteleg. Oricum am zis gata cu Piata Rosie. Am vazut-o de doua ori, am inteles principiul. De-acu inainte daca vrea sa ma vada sa vina ea la mine. De venit n-o sa vina precis dar are suficient de multi reprezentanti in Israel care traiesc dupa principiile comuniste. Cred ca nu exista metode umane sa conduci un astfel de popor. Nu neaparat faptul ca sint, prin gene, barbari, ci faptul ca sint asa de multi devine un anume impediment la manuirea lor. Cred ca, la vremea respectiva, Stalin gasise o metoda de stapanire prin bagatul sub pamant, tarul turna apa pe ei si-i facea statui, ceva deci nu e in regula daca o gramada de persoane distinse au incercat sa-i amuteasca intr-o forma sau alta.

Am mancat prin cateva restaurante si n-am fost impresionata. Faptul ca erau restaurante scumpe n-a demonstrat ca mancarea ruseasca e buna. E total fada si, in afara de tabasco, n-au nimic care sa-i dea un pic de viata. Cafea buna n-au. Am baut tone de espresso de mi-a iesit prin crestet. Prajiturile sunt excelente. Dar omul vrea sa manance mancare, nu prajituri sau carne fara gust. Omul care vine din Israel adica. Cei din Moscova sunt multumiti sa manance la restaurante. Fiindca sunt la Moscova si Moscova este cea mai cosmopolita si cea mai scumpa capitala din lume. Pe mine asta nu m-a consolat deloc.

Nimic nu m-a consolat si vroiam acasa. Dar venisem ca se insura fiu-meu si nu puteam face tampenii ireparabile. Oricum a 2-a zi urma sa fie nunta.
Copyright © Luana Zosmer (Hanny)