Povesti -> Randuri incrucisate

Randuri incrucisate

Publicat: 24.09.2008

De ce as plange cand eu simt sa rad, de ce as ofta daca eu simt sa zambesc. De ce imi pun masca si fac compromisuri pentru sufletul lor?! A fi ceea ce simti tu sa fii si a avea grija de sufletul tau...
Cuvinte repetate la infinit, insamantate in mintea si inima mea in speranta ca intr-o zi vor reusi sa dea roade.

Poate se numeste respect sau empatie dorinta de a fi in echilibru cu cel care iti vorbeste, care iti cere ajutor dar prin toate astea ajungi sa fii in dezacord cu principiul tau. Nu vom sti niciodata cum este bine pentru ca nu trebuie sa cunoastem doar culoarea roz, avem nevoie sa simtim adancimea intunericului pentru a creste, pentru a ne forma. Poate ieri nu stiam sau poate imi era mai bine atunci invaluita doar de lumina optimismului, desi mi-a fost greu sa ma trezesc din marea mea de fluturi simpatici si sa privesc cruzimea suferintei.

Niciodata nu esti indeajuns de bun pentru a te numi atotstiutor si niciodata nu-ti va fi bine crezand ca ai atins perfectiunea. Tu insuti 100% oricat ai tipa in jur si ai insista sa arati nu vei fi niciodata... Decat poate prins intr-o fila de poveste de'a lui Daniel Defoe caruia ii placea sa se joace de'a Robinson Crusoe.

Am gresit dorind sa ies din normalitate agatandu-ma doar de raze de soare pentru ca acel mai devreme sau mai tarziu a reusit sa ma prinda in capcana lui exact asa cum am fost subtil avertizata. Am gresit dar nu m-am cait pentru ca am invatat sa ma cunosc mai bine, sa ma accept si razand dar si plangand.

Normalitate, dulce fior de dimineata ce ma regaseste cu ochii tristi fara motiv...Melancolie, fior de noapte ce-si face loc printre gene smulgand un sarut...Am ales azi la fel poate ca ieri si intr-un mister de maine sa caut sa ma invat mai mult, sa cresc si sa ma cunosc cat inca timpul sta alaturi de mine.

Priveam in acea zi puritatea si m-am lasat prinsa in jocul simpaticului baietel cu parul blond carliontat si ochii cerului intr-o zi frumoasa si senina de vara. Zambeam cu glas la felul cum el reusea sa cante unei gargarite. Invatam cat de simplu poti fi fericit daca stii sa te bucuri de un mic suflet rosu cu buline negre. Prieteni fara compromisuri, fara legaminte, dezbracati de lumea materiala in nebunia puritatii lor erau perfecti!
Am urat in schimb mama care l-a trezit la realitatea ei inchipuita dreapta si l-a imbracat in hainele lumii murdare tipandu-i : '' Omoara naibii gangania aia ca te umpli de microbi ! ''

Un articol de Corina Sava

Nota