Societate -> Daca oamenii s-ar vedea cum sunt in realitate, s-ar sinucide si ar ramane planeta pustie

Daca oamenii s-ar vedea cum sunt in realitate, s-ar sinucide si ar ramane planeta pustie

Publicat: 28.06.2020

Daca oamenii s-ar vedea cum sunt in realitate, s-ar sinucide si ar ramane planeta pustie

Credem cã știm. Suntem convinși cã deținem adevãrul. Ne imaginãm realitãți tâmpite pentru cã percepem realitatea distorsionat. În funcție de cât de nesimțiti, infatuați și mârlãni suntem, ni se pare cã pãmântul se învârte în jurul curului propriu, când, de fapt, Pãmântul are o profundã și maiestuoasã durere în curul lui fațã de ce credem și ne credem noi. Fațã de imaginea noastrã despre propriul nostru sine. Cumva, orice țânțar se crede armãsar și orice broascã râioasã se crede o prințesa blestematã care își revendicã bãtând din picior palatul pe care pretinde cã îl meritã, deși se trage dintr-un mormoloc, din mâl.
În realitate suntem toți niște broaște râioase sau niște țânțari. Asta dacã avem noroc și nu suntem niște viermi pãroși care trãiesc din și în rahat.

Dar e bine. Dacã oamenii s-ar vedea cum sunt în realitate, s-ar sinucide de ciudã și ar rãmâne planeta asta pustie - ceea ce, probabil, ar fi o binecuvântare.

Excepțiile sunt puține, neglijate și neglijabile. Pentru cã modestia, educația nu mai sunt calitãți, ci intrã pe scara valorilor perimate. Așa cã din bun-simț excepțiilor li se face greațã de greața altora.
Contrar ideilor preconcepute potrivit cãrora grețurile ar fi doar simptome ale egoismelor și prostiei, ele sunt adesea chiar reacții alergice la acești stimuli.

Dacã ar fi sã scriu despre grețuri, pretențiile unor neam de traistã și ifosele lor, poleialã ieftinã și superficialitate, etalarea etichetelor pentru ascunderea uor origini proaste și a complexelor de inferioritate, ar trebui doar sã scriu un simplu tratat despre prostie.
Axiomatic, ele sunt strâns legate, îngemãnate.

Un om cu adevãrat deștept, cult, educat și manierat știe cã nu are nici un motiv sã își dea singur vânt în fund și nu simte nevoia sã își punã moț, ca rahatul, pentru a-i fi recunoscutã poziția de alfa. Știe cine e și își conștientizeazã dureros limitele.
În antitezã, idiotul care se pretinde omniscient se etaleazã, își ține nasul pe sus ca sã miroasã mai bine pârțurile zeilor, divinitãți care nici nu știu de existența lui mizerã.

Dar e mult mai plãcut sã crezi cã te afli mai aproape de cer decât de latrinã, așa cã putem sã îi scuzãm pe-ãștia. Atâta își doresc și atâta fac pentru cã atât pot. Și nu le putem cere sã dea de unde nu e și nici sã arate ceea ce nu au, nu-i așa?!

Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)