Povesti -> Trezeste-ma cand septembrie se sfarseste

Trezeste-ma cand septembrie se sfarseste

Publicat: 24.09.2008

Trezeste-ma cand septembrie se sfarseste Prea frumos acest suflet de septembrie intr-un decor mult prea sumbru, prea multa iubire de impartasit intr-un timp prea scurt si prea intunecat...
Prea multa discrepanta se oglindeste sub privirea cuiva care parca nu vrea, nu doreste sa afle raspunsuri.
Ploua acid peste pielea mea care simte focul dar nu reuseste sa aibe reactii, caut sa inteleg dar parca dincolo nu reusesc sa privesc decat un zid rece care nu se clinteste...
Cea mai mica adiere in trecut ar fi reusit sa mute muntii din loc, astazi sta neclintit fiorul in umbra dorintelor.
Te privesc si tac, cuvintele imi mor pe buze si reusesc doar sa sting cateva suspine intr-un prelungit sarut...
Ma amagesti cu cateva raze de soare ce se scalda printre picaturile de ploaie si reusesc sa rasara un curcubeu. Dar ma trezesc prea repede si mahnita incep sa plang propria nelamurire tipand sa-mi alungi toamna de sub priviri...

Nu vreau sa pierd timpul, nu vreau sa raman prinsa in labirintul cu lacate ruginite care atarna prea greu. Imi doresc sa deslusesc misterul si sa dezghet reactii care am speranta ca nu sunt doar in imaginatia mea, in visul meu inocent de iubire. Nu ma simt obosita, am putere sa desenez inceputuri si am forta sa incerc sa descopar chiar scormonind in mocirla dar vantul prea aspru ma invarte ca pe un titirez la o viteza prea mare pentru a declansa furtuni de nisip.

Trezeste-ma cand septembrie se sfarseste...Si spune-mi ca nu am visat si amageste-ma ca traiesc primaveri infinite cu flori de cais facute cosite...Si nu-mi sterge zambetul din priviri...