Crezi ca ma cunosti? Crezi ca iI cunosti bine pe toti cei care i-ai intilnit in viata? Te inseli! De mult ori sintem tentati sa spunem ca ii cunoastem pe cei cu care ne-am intersectat intr-un anumit moment al vietii atit de bine, incit nu ne mai obosim sa vedem cum sint ei in realitate in momentul prezent. Cum gindesc ei. Acum. Ce le place. Ce ii deranjeaza. Ce ii supara. Ce ii face fericiti. Dar acum. In prezent. Nu acum 5 ani. Sau 10. Sau 20. Sau 30. Sau 40 de ani. Si ne dam cu parerea si sintem convinsi ca stim tot timpul ce vor ceilalti sa spuna pentru ca "atunci cind l-am cunoscut eu..." Dar nu e asa cum crezi tu.
Si sa iti explic si de ce nu ma cunosti nici pe mine, nici pe cei din jurul tau atit de bine incit sa ai pretentia asta. Sper sa intelegi si sa nu crezi ca vreau sa spun altceva, pentru ca citeam povesti impreuna cind eram copii... bla-bla-bla...
Ai fost coleg de gradinita cu un pusti care era tot timpul pus pe sotii? Ei bine, baietelul ala nu mai e un baietel si in mod sigur nu mai e tentat sa iti puna un ou in papucei ca sa se distreze pe seama ta dupa 30 de ani  - decit daca e idiot. Ai avut la facultate o colega petrecareata? Sa nu iti imaginezi ca si azi e genul care iese si vineri, si simbata, si duminica cum facea atunci. Ai avut un coleg de serviciu caruia ii placea sa traga la masea? In ziua de astazi s-ar putea sa nu mai suporte alcoolul. Ai avut o colega super de treaba? Acum ar putea fi dupa standardele tale o scorpie!
Oamenii cresc. Se schimba: unii evolueaza, altii involueaza. Oamenii nu ramin la fel si nicicum nu ne putem avinta in a emite pretentia ca ii cunoastem atit de bine incit stim totul despre ei pentru ca in urma cu o anumita perioada de timp obisnuiam sa petrecem mult timp impreuna sau ca schimbam citeva vorbe si citeva idei.
Pentru ca "atunci" inseamna un timp dat. Limitat. Nu e toata viata lor, asa cum nu e toata viata ta. Ai asistat doar la anumita perioada din viata lor. Un rastimp. O data cu terminarea acelei perioade, lucrurile au inceput sa se schimbe. Timpul nu a intepenit pentru ceilalti doar pentru ca noi ne aducem aminte de ei cum erau atunci. Nu ai avut aceleasi experiente de viata, nu ai trait alaturi de toti cei pe care i-ai cunoscut sub acelasi acoperis, nu ai impartit cu ei si bune si rele toti anii vietii tale ca sa poti emite pretentia ca ii cunosti si ca "ii citesti". Nu e de ajuns sa fi batut mingea impreuna cind erati copii sau sa va fi jucat cu aceleasi papusi in scoala primara.
Senzatia ca stim cum e o persoana de-o viata este doar o senzatie. O avem doar in preajma oamenilor cu care am evoluat oarecum similar. Oameni care au trecut prin viata si au avut experiente asemanatoare cu noi. Insa tot nu "stim" acea persoana. Nici chiar daca ne-a dezvaluit o parte din cele mai ascunse simtaminte pe care le avea in acea secunda pe care a impartit-o cu noi.
Si chiar daca ar fi asa, chiar daca esti convins ca il cunosti si stii totul despre un anumit om, tot exista posibilitatea sa ai surprize, pentru ca se stie ca poti trai ani de zile cu un om sub acelasi acoperis si sa nu il cunosti...
Asa ca nu te amagi, nu ii cunosti pe oamenii din jurul tau: cunosti doar o bucatica din ei. Bucatica pe care ei te-au lasat sa o vezi. Bucatica pe care unii te-au facut sa crezi ca e reala si poate nu era. Pentru ca exista si aceasta posibilitate: sa iti construiesti imaginea pe care acea persoana a vrut ca tu sa o ai despre ea. Si sa-ti mai spun ceva: nici tu nu ramii la fel. Nici tu nu mai esti la fel cum erai ieri la ora asta - pina azi s-au mai intimplat niste lucruri care te-au schimbat, chiar daca tu nu sesizezi asta. Asa ca nu poti avea pretentia ca ceilalti sa ramina asa cum i-ai cunoscut tu.. "atunci".