Daca obezitatea este cea mai frecventa tulburare alimentara, in ultimul timp se contureaza din ce in ce mai clar o alta problema, aflata la polul opus de data aceasta, cea a anorexiei nervoase si a bulimiei. Aceste tulburari implica o dorinta patologica de a nu se ingrasa si sunt intalnite preponderent la femei.

Anorexia nervoasa este o tulburare alimentara caracterizata de slabirea extrema, autoimpusa – incepe de la pierderea a cel putin 20% din greutatea normala a persoanei. In ciuda pierderii extreme in greutate si a problemelor de sanatate asociate, persoanele anorexice neaga existenta unor probleme si refuza sa se ingrase, considerand deseori ca sunt prea grase. Pierderea in greutate poate atrage dupa sine aparitia unui numar de efecte secundare periculoase.

Anorexia apare mult mai frecvent in randul femeilor, majoritatea anorexicilor fiind fete cu varste intre 14 si 30 de ani. Anorexicii sunt preocupati de alimentatie, calculand cu grija numarul de calorii din alimentele pe care le consuma. Uneori, aceasta grija poate ajunge pana la obsesie. Obsesia fata de alimentatie si riscul ingrasarii determina unii anorexici sa practice si sportul compulsiv, uneori facand exercitii fizice intense mult timp pe zi.

Bulimia este si ea o tulburare alimentara caracterizata de episoade de exces alimentar, persoana consuma la interval scurt de timp cantitati mari de alimente, pentru ca pe urma sa incerce sa elimine excesul prin voma repetata sau laxative. Din cauza purgarilor frecvente care urmeaza momentelor de mancat excesiv, greutatea corporala a unei persoane bulimice poate ramane relativ normala, ceea ce permite bulimicului sa isi pastreze ascunsa probema.

In urma ingerarii de alimente in mod excesiv si apoi eliminarii acestora, organismul ajunge sa sufere foarte mult. Vomitarea si folosirea laxativelor poate perturba echilibrul potasiului in organism, ceea ce duce la probleme ca deshidratarea, aritmiile cardiace si infectiile urinare.

Cauzele pentru anorexie si bulimie sunt variate si printre acestea se afla factori sociali, biologici si de personalitate. Pentru ca o persoana sa dezvolte o tulburare alimentara este nevoie ca mai multi factori sa se combine.

Tendinta sociala de a pune accent pe modelul siluetei femeii, pe suplete si dimensiuni reduse, face ca din ce in ce mai multe femei sa incerce sa se incadreze in dimensiunile siluetei „perfecte”. Intr-o cultura in care corpul feminin este tratat ca obiect, au loc transformari fundamentale in perceptia de sine a fetelor si femeilor si, in consecinta, in starea lor de bine. Expunerea permanenta la practicile culturale care ofera modele ale corpului feminin ideal, are drept consecinta faptul ca fetele si femeile invata sa isi priveasca si sa-si valorizeze corpul mai mult din perspectiva unui observator extern, concentrandu-se asupra atributelor corporale observabile („Cum arat?), si nu se privesc la persoana intai, concentrandu-se asupra atributelor corporale privilegiate, neobservabile („Cum ma simt?”).

Acest lucru face sa apara o serie de reactii psihologice si emotionale, cum ar fi timiditatea si o atentie crescuta fata de propria persoana, caracterizata prin vigilenta fata de aspectul exterior al corpului. Preocuparea fata de imaginea exterioara poate perturba desfasurarea normala a proceselor constiente ale persoanei, limitand astfel resursele mentale pe care aceasta le poate dedica altor activitati. Se creeaza si un set predictibil de reactii emotionale, inclusiv un sentiment mai intens de rusine, anxietate, emotii pozitive si placere sexuala reduse. In timp, aceste reactii emotionale se pot acumula si extinde, putand duce la probleme de sanatate fizica si mentala.

Terapia poate ajuta persoanele cu tulburari alimentare sa redobandeasca niste obisnuinte alimentare sanatoase si sa faca fata problemelor emotionale cu care se confrunta.