Cu totii iubim, speram, visam... Dar ce se intampla cand dintr-o data toate aceste vise dispar, speranta ne paraseste si ne dam seama ca lumea in care traim nu e deloc asa roz precum credeam? Parca ne transformam intr-o clipa din persoana optimista care am fost intr-una care-si pune tot felul de intrebari: de ce se intampla asta? De ce tocmai mie? Ce rost are viata asta daca nu putem avea langa noi persoana mult iubita?

Sunt ganduri care ne terorizeaza... oricine a iubit si a fost dezamagit intelege perfect aceasta stare. Cum e posibil ca o persoana care ti-a spus o multime de vorbe frumoase, ca te iubeste, ca tine la tine, sa-ti intoarca brusc spatele si sa uite de tine? Sa nu stii de ce, pentru ce sau pentru cine...

Cum mai poti zambi cand sufletul ti-e plin de lacrimi? Lacrimi seara cand te pui in pat, lacrimi dimineata cand te trezesti, lacrimi in mijlocul noptii cand te trezesti si nu mai poti adormi. De ce oare trebuie sa suferim atat pentru o persoana careia poate nu-i mai pasa de noi? Oare merita? E clar ca raspunsul e NU, dar daca am putea sa uitam totul intr-o clipa si sa nu ne mai gandim la ceea ce a fost... Problema e ca uneori poate nu vrem sa uitam si ne dorim si mai mult sa fie totul cum a fost candva. Nu ne putem imagina o alta persoana in viata noastra, nici nu vrem sa auzim de asa ceva. E normal sa fie asa? Eu zic ca da, e foarte greu sa fii cu altcineva atata timp cat in sufletul si-n mintea ta e doar acel EL.

Ce credeti ca e de facut? Sa iesi, sa te distrezi sau macar sa incerci sa te distrezi, sa cunosti alte persoane. Dar cand toate astea nu au nici un rezultat ajungi iar sa te gandesti: ce rost are viata asta? Daca nu putem avea ceea ce ne dorim atat de mult, daca nu putem fi fericiti cu ceea ce avem, ce ne ramane de facut? Sa visam din nou? Sa speram din nou? Pentru ce? Pentru a fi din nou dezamagiti?
In acele momente viata ta parca sta in loc. Si totusi... viata merge inainte.

E ciudat cum ne functioneaza creierul. Cand suntem suparati ne gandim ce bine ar fi daca..., iar cand avem totul suntem prea preocupati sa nu se risipeasca vraja. Nu vreau sa inchei mesajul acesta cu: haideti sa traim din plin si sa uitam de griji! Imi doresc intr-adevar sa gasim o modalitatea de a face asta. Vreau din tot sufletul sa simt fericirea ignoranta, sa nu-mi mai fie teama de nimic, sa ma bucur din plin de ceea ce mi-a daruit Dumnezeu fara sa ma ingrijorez de nimic.

Haideti sa ne punem mintea la munca si sa gasim o modalitate de a ne lasa cuprinsi complet de fericire. Sa ne lasam furati cumva de inconstienta fericirii...

Ce-ti trebuie sa fii fericita? Bani? Masina? Sa arati ca o vedeta Sa ai un million-doua de euro in cont? Sa fii maritata cu un barbat ca superb? Sa traiesti in ... alta tara?

Ei bine, nu! Sper sa nu te dezamagesc daca te asteptai la altceva, dar nu ai nevoie de nimic din cele de mai sus ca sa fii fericita. Vrei doar sa fii tu insati si sa te bucuri de cine esti si ce ti se intampla asa, pur si simplu.

Trebuie pus si simplu sa descoperi un lucru incredibil despre tine: sa renunti sa-mi amarasc viata cu nimicuri si prostioare si sa te bucur de lucrurile simple, frumoase, pline de emotie si semnificatie.

Nu-ti suprima fericirea, da-i voie in viata ta sa te inunde, pana simti ca nu mai incape si sta sa-ti iasa prin piele. Uita zicala ca Prea multa fericire strica!. Fericirea este ca dragostea, din ce dai mai multa, din ce primesti mai multa!

Scrie-mi daca esti fericita sau ce te opreste sa fii fericita!
In orice situatie esti, te rog, alege sa fii fericita si infrupta-te din viata ca dintr-un pepene rosu!