Iată deci povestea mea: am învăţat până acum că estogenul (termen ce defineşte 3 substanţe cu structuri asemănătoare din clasa hormonilor cortico-steroizi şi anume estradiol, estrona şi estriol) ne este esenţial pentru a fi femei. Am mai învăţat cum recunoaştem că avem suficient estrogen prin simplul fapt că avem menstruaţie. Dar am aflat şi că excesul e rău, atunci când înghiţim estrogeni sintetici care sunt în general supradozaţi. Ba, mai cu seamă, am aflat că în mediul nostru înconjurător există diverse substanţe, unele foarte toxice şi potente, care au abilitatea să se lege la receptorul nostru estrogenic.

Deci până acum am aflat cum să acţionăm activ prin voinţa şi prin puterile noastre împotriva excesului estrogenic. Dar cum putem oare influenţa excesul aflat în corpul nostru produs de propriile noastre ovare? Grea treabă.

Mai întâi vreau să lămuresc un lucru şi anume ovarele şi glandele noastre suprarenale nu se apucă în general de supraproducţie de estrogen. În schimb există celălalt hormon – partenerul de tango care este echilibrul nostru hormonal – progesteronul. Acesta, prin prezenţa sau absenţa sa, poate face dansul s-o ia ranza sau să colapseze. Închipuiţi-vă că dansaţi tango cu un partener focos care vă conduce cu un pas rapid pe ringul de dans. Vă ia ameţeala. Dar dacă partenerul e obosit şi abia se mişcă? Mai rău, dacă stă la masă, bea o bere şi spune „dansează tu singură, dragă”. Nu iese nici un tango din asta.

Ce este deci progesteronul? Despre istoria şi structura sa ne vom ocupa altădată. Nu uitaţi, articolul de faţă continuă să aibă ca temă principală estrogenii. Dar aşa cum nu se poate vorbi de tango decât cu doi parteneri tot aşa nu se poate vorbi de echilibrul hormonal fără cei doi actori de bază: estrogenul şi progesteronul.

Cineva a scris odată că estrogenii transmit celulelor mesajul: proliferează-te! Iar progesteronul le transmite: diferenţiază-te! Teribil de sugestivă comparaţia. Dacă vă gândiţi puţin la celulele canceroase, ce sunt ele altceva decât celule nediferenţiate care se proliferează? Vă mai miră că excesul de estrogen este legat de incidenţa crescută de cancer de sân şi endometrial la femei?

Progesteronul nu este un hormon care determină diferenţierea sexelor aşa ca estrogenii şi testosteronul. Dealtfel numele său conţine şi explicaţia rolului principal pe care îl are: pro-gestaţie. Progesteronul este deci hormonul care asigură gestaţia. Lipsa sau scăderea lui duce pentru femeia gravidă la avort spontan. Progesteronul este secretat de ovare în mod ciclic, de glandele suprarenale şi de placentă în femeia gravidă. În general ovarele secretă, după ce are loc desprinderea ovulului din foliculul maturat, cam 20 mg de progesteron pe zi, ajungând la un vârf de 30 mg şi apoi căzând aproape la zero. Rolul progesteronului este să pregătească peretele uterin pentru fixarea ovulului fecundat. Nu apare ovulul fecundat, atunci secreţia ambilor hormoni progesteron şi estrogen scade şi peretele uterin se „curăţă”. Astfel apare menstruaţia.

Dacă ovulul fecundat se prinde în peretele uterin atunci secreţia de progesteron se măreşte şi devine continuă. Placenta secretă deasemenea progesteron, astfel încât femeia în trimestrul al treilea de sarcină produce zilnic până la 300-400 mg de progesteron. Hormonul fericirii? Aţi auzit probabil relatări ale prietenelor sau aţi trăit voi înşivă acea stare de „bine”, de euforie grozavă caracteristică femeilor gravide, desigur dacă lăsăm la o parte toate neplăcerile provocare de excesul de greutate, volumul mare de fluide şi sarcina care presează pe toate organele dimprejur.

Reţinem din această relatare că aportul de progesteron este de ordinul miligramelor în comparaţie cu cel al estrogenilor care este de ordinul microgramelor - scriam în articolul trecut că normal general acceptat este 100-200 µg pe zi.

Porţiunea din ovar care secretă progesteronul este corpul luteal – care este ceea ce mai rămâne din folicului maturat după ce ovulul s-a desprins. Dar ce se întâmplă dacă ovulul nu se maturează şi nu se desprinde? Câte din noi nu îşi doresc copii şi încearcă să procreeze fără succes, sau măcar fără succes imediat? Avem atunci de-aface cu aşa numitul ciclu ne-ovulator (numit în literatura de limbă engleză „anovulatory cycle”). De acest fenomen s-a ocupat pe larg doctorul Peter T. Ellison de la Harvard University care a făcut numeroase studii şi a ajuns la concluzia că acest fenomen de ciclu ne-ovulator este caracteristic ţărilor industrializate, el punând ciclurile ne-ovulatoare pe seama stilului de viaţă sedentar, alimentaţiei nesănătoase dar mai ales încărcăturii mediului cu substanţele toxice pe care le numim xenoestrogeni, substanţe pe care le-am prezentat pe larg în articolul trecut Estrogenii – hormonii feminităţii.

Studiind un grup de femei cu medie de vârstă de 29 de ani la care a măsurat nivelul de progesteron în salivă pe durata unui ciclu menstrual doctorul Ellison a făcut uimitoarea descoperire că 7 din 18 femei nu au ovulat! Bun, veţi spune, dumneavoastră, dar ce este rău în asta? Înafară de a fi o explicaţie pentru care cu vârsta scad şansele de a mai procrea, un ciclu ne-ovulator este un ciclu în care nu se produce progesteron, pentru simplul fapt că nu are cine să-l producă, deoarece corpul luteal nu se formează. Bun, veţi spune din nou, dar de ce e rău dacă nu se produce progesteron?

Ne întoarcem acum în ringul de tango al echilibrului nostru hormonal şi ne trezim cu situaţia de a-l avea pe „prietenul” nostru estrogenul dansând tango de unul singur. Cum credeţi să ne vom simţi? Vă spun ceva aceste trei litere: PMS? Cine oare nu le ştie? Pre-menstrual syndrom. Nu este altceva decât o situaţie de dominanţă estrogenică pentru că progesteronul, înafară de rolul său în gestaţie, mai are şi rolul de a se opune estrogenului şi efectelor acestuia nedorite.

Dar dacă un ciclu ne-ovulator ne aruncă în dominaţie estrogenică ce se întâmplă oare la menopauză? Deoarece menopauza este un capitol foarte amplu pe care aş dori să-l tratez separat, şi pe care nu sunt sigură cât de interesant este pentru dumneavoastră deocamdată, mă voi mulţumi să fac afirmaţia că pentru femeile la menopauză ovarele nu mai produc nici estrogeni nici progesteron. Hormoni sexuali sunt în continuare produşi de glandele suparenale care mai fac circa 60% din nivelul de estrogeni al unei femei care are menstruaţie normală, dar nu mai fac aproape deloc progesteron. Studii făcute pe un grup de bărbaţi şi femei au arătat că nivelul de progesteron al femeilor la menopauză este uneori chiar mai scăzut decât acela al unui bărbat!

Dar care sunt simptomele prin care recunoaştem dominanţa estrogenică? Unele din ele le ştim prea bine, le cunoaştem pe pielea noastră: indispoziţie, agitaţie, minte „blocată”, pofta de dulce, de ciocolată, reţinere de fluide, somn prost, insomnie, dureri de cap, luare în greutate sau imposibilitatea de a slăbi chiar dacă ţinem dietă. Dar acestea, chiar dacă supărătoare, sunt cele mai puţin grave.

Am pus în tabelul de mai jos unele din riscurile dominanţei estrogenice, tabel preluat în parte după doctorul John. R. Lee (What Your Doctor May Not Tell You About Menopause, Wellness Central, Hachette Book Group, New York ediţia 2004) dar adaptat de mine ca să fie mai puţin şocant. Şi fac aici afirmaţia, poate mai puţin interesantă pentru dumneavoastră, doamnelor, dar deosebit de adevărată: excesul estrogenic este la fel de periculos pentru bărbaţi la fel ca şi pentru femei.

De unde ştim că acestea sunt efecte ale dominaţei de estrogen? vă veţi întreba pe bună dreptate. Nimic mai simplu. Nu aveţi decât să citiţi prospectul lui Premarin sau al unui preparat cu ethinyl-estradiol şi veţi găsi în mare cam lista de mai sus fie la „reacţii adverse” fie la rubrica „Atenţie!” – Warnings – pe care a trebuit s-o primească Premarin după ce rezultatele studiului Women’s Health Initiative au fost facute publice. Ca să nu dau decât un singur exemplu: toate doamnele care fumează şi iau anticoncepţionale sunt sfătuite să lase fie una fie alta. Oare de ce? Nu cumva ambele deodată cresc riscul de tromboze şi de accidente vasculare cerebrale peste un nivel acceptabil?

Închei acest capitol înainte de a vă fi speriat prea tare cu efectele nefaste ale excesului de estrogeni, fie ei străini sau proprii. Vă las cu întrebarea ce este de făcut? Îmi revine o misiune grea, deoarece nu sunt medic şi nu am dreptul să prescriu terapii. Pare însă logic. Dacă lipsa de progesteron ne aduce în dominanţă estrogenică trebuie de undeva să-i dăm corpului nostru înapoi ceea ce-i trebuie: progesteronul! Şi anume nu supradozat şi nici modificat sintetic, ci în cantităţi fiziologice normale astfel încât să restaurăm echilibrul hormonal. Astfel încât cei doi hormoni ai noştri să danseze din nou tango fericiţi.
Text: Carmela Boila-Göckel, Doctor in Stiintele Naturii (ma puteti urmari pe si pe facebook)