Societate -> Rautate, violenta si sete de sange

Rautate, violenta si sete de sange - esenta umanitatii de astazi

Publicat: 15.07.2019

Ne putem spala trupurile de un milion de ori. Ne putem freca pielea pana ne facem rani. Ne putem dezinfecta corpurile. Dar nu ne putem dezinfecta putreziciunea sufletelor. Putem citi sute de carti de spiritualitate, dar nu se va intampla nimic daca nu intelegem si nu punem in practica ceea ce lecturam.

Nu vom putea niciodata sa ucidem definitiv virusii violentei, rautatii, meschinariei si setei de sange ale speciei din care facem parte.

Nu vom putea scapa niciodata de dorinta maladiva de a calca pe gatul celui cazut deja.
Sau pe cel ar carui ne-a dezamagit asteptarile. Nu conteaza ca asteptarile sunt doar ale noastre.

Nu o sa ne putem impotrivi dorintei de a-l sapa pe cel care a facut greseala sa ne faca sa ne simtim ceea ce stim dar nu vrem sa acceptam ca sintem - inferiori.

Si vom fi mereu meschini si ranchiunosi pe cei care i-au preferat pe altii in locul nostru. Pentru ca ne-au lasat cu ochii in soare si ne-au ranit mandriile prostesti si egourile inflamate, cu sau fara baza.

Suntem animale mandre. Prea mandre. Nu putem accepta ideea ca altii pot fi mai buni decat noi. Si atunci apare furia. Furia nimicioare, animalica, dorinta de a-i dstruge pe aceia care ne-au facut sa ne pierdem visele, sa ni se darame sperantele, sa ne simtit inutili sau idioti. Atunci macar avem un motiv.

Insa de cele mai multe ori oamenii nu au nevoie de motive pentru a deveni adevarate fiare.
Suntem o specie de pradatori. Ucidem de placere. Ne chinuim si pe noi si pe altii. O specie sado-masochista, distrugatoare prin definitie.

Suntem rai. Doar pe ici pe colo, printre mormanele de gunoaie si putreziciune "umana" apare cate un "spargator de greva" care refuza spiritul de turma si care face opinie separata.
Astfel de oameni sunt rari. Si poate de aceea ar trebui sa ii pretuim.

Ca specie, nu avem nici o sansa daca nu ne schimbam. Daca nu renuntam la distrugere si autodistrugere. Dar deja ceea ce spun sunt trusime si desi constientizam aceste lucruri, ne incapatanam sa continuam pe un drum care ne va face sa disparem. Cine stie, poate e vorba de selectie naturala. Sau, poate mai bine, de mana Lui Dumnezeu care ne rasplateste dupa faptele noastre.

Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)

Nota