Când scriu acest material îmi amintesc cum am trecut cu maşina prin Vaslui şi am oprit la o benzinărie împreuna cu mama mea ca sa bem o cafea si să mâncăm o prăjitura. Nu ne-am simţit bine. În faţa benzinăriei stăteau nişte tineri care, fără să pară ameninţători, se uitau totuşi urât. Alături o pereche, bărbatul cu maiou şi tatuaje, cu o atitudine agresivă iar femeia, cu o rană în obraz. Când am ieşit din încăpere femeia se afla întâmplător în faţa mea şi a avut grijă să-mi trântească uşa în nas cu ură. Nu ştiu de ce, căci arătam normal şi relaxat, mama era fericită de excursie iar maşina care o conduceam era un Opel Astra cu număr de Ilfov. Aha, avea un abțibild cu Sixt care ne trăda că nu eram de acolo deloc...
În orice caz am rămas cu o amintire neplăcută din acel oraş şi ne-am bucurat când am mers mai departe. Ţinuturile erau însă feerice, natura în plină floare la sfârşit de mai.

Ce are asta cu violul de la Vaslui? Gândiţi-vă la o regiune care a fost mereu mai săracă. Pot să fac o paralelă cu fostele republici din Germania democrată. Un fenomen surprinzător după unificare a fost părăsirea acestei regiuni de către fete. Dorind să aibă un viitor sigur, fetele s-au pus pe învăţat, au făcut şcoală şi au plecat să lucreze in Vest. Satele au rămas sărace în fete, bogate în băieţi care treptat s-au radicalizat şi au aderat la mişcări extremiste. Şi-au revărsat frustul de a fi rămas „pe bară”.

Închipuiţi-vă acum o fată de 18 ani care merge la liceu în Vaslui. O fată bună dintr-o familie nu extrem de înstărită. O fată ca toate fetele, frumuşică, cu buze senzuale şi corp frumos, cu prieteni, prietene, care a trăit deja prima ei dragoste şi nu mai este virgină. O fată care vrea să ia bacalaureatul şi să meargă mai departe, să facă ceva din viaţa ei. Care este problema? Ei bine, acea fata este o fată pierdută pentru „băieţimea” din sat. Dacă la acest scenariu mai adăugăm sarea şi piperul rivalităţii dintre două sate avem deja butoiul de pulbere pregătit. Mai lipseşte flacăra care să dea foc fitilului.

Dar iată ca fitilul se aprinde. Un tânăr de vreo 28 de ani, un „tartor” ca să zicem aşa, trece într-o zi cu maşina şi găseşte fata pe banca din faţa liceului. „Ia te uită”, zice el şi în cap i se aprinde o idee. Nu simte fierbinţeală în pantaloni, aşa cum mulţi ar fi tentaţi să creadă, ci simte ură şi frust! Da, frust, pentru că ştie că dacă i-ar face curte, fata l-ar refuza. Poate a fost deja refuzat, cine ştie? „Ei, lasă că am eu ac de cojocul ei!” îşi zice el şi-şi aruncă blana de miel peste pielea lui de lup.
„Hai dragă ca te duc eu acasă, ce să stai o oră în frig?”
Fata îl ştie de undeva şi nu face clic. Nu simte primejdia. „Îl cunosc”, gândeşte ea. Poate îi e frig, poate i-au înghețat picioarele. E noiembrie.

Intră în maşină, se așează poate pe locul din dreapta şoferului, se leagă cu centura. Nu mai are scăpare. Între timp tartorul telefonează. „Măi Ioane, trec pe la tine sa te iau”.
Ion habar n-are despre ce e vorba. Intră în maşina catastrofei care avea să-i schimbe viaţa.
Tartorul mai telefonează şi duce fata pe câmp. Acolo apar Vasile, Dumitru, Iulian şi Sârbu. Sunt mai tineri şi mai nesiguri. Vor însă să aparţină de ceva, să fie în gaşcă. Să dea aparenţa de masculi tari şi fără frică. Poate nici nu au chef sa facă amor la zece grade, câte sunt în noiembrie la ora şase după masa. Dar cine ştie, poate era un noiembrie mai cald.
Poate nici nu simt vreo excitare sexuala văzând o tânără disperată, îngrozită pentru viaţa ei. Egal. Trebuie să intre în joc, altfel îşi pierd faţa. Victima şi orice fel de empatie pentru ea este uitată. Ajută şi o sticlă ce vodcă sau de ţuică. Rând pe rând îşi fac de lucru cu victima, căci au de ales între a fi eliminaţi din gaşcă şi a se face de ruşine sau a face fără crâcnire ceea ce se cere de la ei.

Nimeni nu mai stă să judece care e legea, care sunt consecinţele, sunt orbi. Frustul din ei dictează. Nu e vorba de sex aici. Nici măcar de „sex surpriză” cum au încercat ei să se apere pe internet. E vorba de umilire. Este fata aceea cărora lor le este inaccesibilă. Nici unul din ei nu ar avea vreo şansă să devină intimi cu fata aceea. Ea i-ar refuza pe toţi. Ar alege un băiat după tiparul ei şi al familiei sale, muncitor şi răzbătător.

Sunt chiar mirată dacă au avut vreun orgasm. Sigur că au ejaculat, este o reacţie fiziologică. Dacă aş sta să-i întreb de ce au făcut ceea ce au făcut, sunt sigură că nu mi-ar descrie acea escapadă drept „cel mai mişto sex pe care l-au avut în viaţă”. Egal dacă au penetrat victima cu sila în toate găurile pe care le avea. Sunt absolut convinsă că nu au simţit nici o diferenţă între anus, vagin sau gură. Nici nu cred ca în anus era „mai mişto” ca în vagin.

Continuarea martiriului: stai că mai este Gigi, el nu a avut parte de distracţia noastră. Luăm victima care nu mai este decât o bucată inertă de carne, o ducem pe alt câmp. Acolo vine Gigi, un biet băiat de 20 de ani, care probabil o să regrete toată viaţa că a răspuns la apel. Ce surpriză! "Mergi sau crapă!" sună deviza. Deci Gigi o ia şi el la rând, după care cine mai vrea este binevenit! Între timp victima e stropită cu vodcă, ca să îşi revină. La un moment dat, simţind ca va muri altfel, fata reuşeşte să sune pe primul om din lista ei de contacte. Este punctul crucial al episodului. Ea îşi salvează viaţa. Şi atunci începe Nemesis!

Amintindu-şi că sunt oameni, băieţii pun fata în maşină şi o duc în sat. Speră să o ameninţe şi fapta lor să nu aibă consecinţe. Dar fata are un tată. Are o mamă. Nu e singură pe lume. Tatăl şi mama se pun în funcţie. Nu sunt bogaţi, nu dau şpagă, dar nici nu se lasă corupţi de bani. Nu închid gura fetei ca să facă rost de cinci mii de lei.

Legea se pune în mişcare. Este o infracţiune. Încerc să mă pun în poziţia mamelor şi taţilor acelor băieţi. Trebuie să fi fost un şoc cumplit pentru ei. Doamne, cum de i-au educat atât de prost? Ce ruşine pe capul lor! Acum odraslele lor preţioase vor sta cel puţin 5 ani la pârnaie. Şi cu tot ce reprezintă asta, condiţii mizere şi ura cumplită a colegilor de carceră care „nu iubesc violatorii”. Din păcate povestea nu se vinde, indiferent câte conturi de Facebook s-au înfiinţat ca să scrie ca fata e o stricată. Nu a fost sex surpriză, ci a fost viol şi sechestrare de persoană. Legea e lege. Şi toţi suntem supuşi ei. Nu-i aşa?
După jumătate de an se inflamează şi presa. Nu am idee cine a sunat clopoţelul. Dar, ca dintr-un făcut, s-a început campania la Adevarul. Şi ca să fac o paranteză, desigur că m-a frapat ideea că în cele din urmă „fata a înţeles că nu e ea de vină”. Asta ar fi chiar culmea! De ce să fie de vină? Că stătea pe o bancă şi aştepta autobuzul? Sau pentru ca e prea atrăgătoare? Că regretă clipa în care a suit în acea maşină e clar. Dar aceea nu e vină, este cu totul altceva. Este dacă vreţi „puterea întâmplării”.
Mesajul miilor de oameni întărâtați de această poveste a fost de două tipuri:
1) Fata e distrusă.
2) Inculpaţii trebuie omorâţi, castrați chimic sau fizic, avut sex anal cu ei, chinuiţi la puşcărie de colegii de celulă, traşi pe roată în piaţa publică.
Mii de bărbaţi au luat atitudine spunând ce le-ar face lor inculpaţilor dacă victima ar fi fost fata lor.
Concluzia: ce se alege de fată? Cine din o poate ajuta? De ce toată presa o condamnă apriori pentru că nu-i dă nici o şansă? De ce nu există ajutor şi recuperare pentru ea?
Dragii mei, fata aceea este fata noastră, a tuturor!
Dacă aş sta de vorbă cu ea măcar câteva ore aş face minuni. Cine mă cunoaşte poate să confirme ceea ce spun. Mă poate ajuta cineva să-i dau de urmă şi să-i propun o terapie de recuperare?
Am multe idei în cap, inclusiv tratament şi recuperare în străinătate. Totul e să am un contact la familia ei, apoi să judece tatăl şi mama dacă ideea e bună. Răul ce i s-a făcut este reversibil. Vă jur că este recuperabil! Dar trebuie ca cineva să postuleze asta: Draga mea fată, ai să fii din nou întreagă. Ai să trăieşti o viaţă normală şi fericită!

Text: Carmela Boila-Göckel, (ma puteti urmari pe si pe facebook)