Ajunul este sarbatoarea de sfarsit de an patronata, de Mos (Mos Ajun), stapanul timpului, ipostazierea anului ce pleaca, dar si detinatorul puterii anului ce vine. Sub influenta crestinismului a decazut ca importanta o data cu aparitia lui Mos Craciun, care, de altfel, este identificat mai mult cu sarbatoarea religioasa. Mos Ajun dispune de bogatii specifice mediului agricol, cu care ii daruieste atat pe copii, acum cu functia de colindatori, cat si pe cei mari, prin intermediul practicilor simbolice ale Semanatului. Din celelalte note caracteristice sfarsitului de ciclu (de an) amintim: deschiderea cerurilor, practicile oraculare, acte din categoria magiei primei zile (in vederea obtinerii sporului, a norocului, a puterii de munca necesare in anul ce vine, precum si numeroase practici apotropaice, pentru a evita nenorociri sau boli).

Traditii de Ajunul Craciunului
Este indeobste cunoscut ca poporul nostru, in mintea lui, a personificat zilele saptamanii, cum Sfanta Luni, Sfanta Vineri, Sfanta Sambata, ba chiar si subimpartirile zilei si noptii, cum Miazanoapte, Zorila, Negrila sau Murgila, cari sunt fiinte reale pentru popor, cu oarecare puteri. Tot asa a facut din zilele insemnate, Ajunul si Craciunul, doua persoane, Mos Ajun si Mos Craciun. Ei sunt mosi, fiindca s-arata totdeauna cu barbile albe de zapada, si apoi sunt si batrani-batrani, nevoie mare! caci sunt din vremuri uitate, din veacuri mult apuse, sunt de cand lumea si lumina. Mos Ajun si Mos Craciun sunt doi mosi care se aseamana unul cu altul ca doi frati gemeni, ca doua picaturi de apa: amandoi batrani, cu barbile lungi pana la pamant, stufoase si albe ca zapada, amandoi sunt buni si darnici, amandoi cutreiera lumea de la un capat la altul, raspandind veselia in juru-le, prin darurile bogate si imbelsugate ce fac cu osebire copiilor, pe care scot totdeauna din marile si in veci plinele lor traisti, amandoi umbla pe acelasi drum si in veci nedespartiti unul de altul, cum Dumnezeu si Sfeti Petre de asemenea umblau amandoi pe un loc, tot asa de buni si batrani amandoi.
Mos Ajun daruieste din marea si bogata lui traista nuci, pere, covrigi, colaci, colindeti, placinti, prajituri, bomboane si alte dulceturi si mancari placute lor. Iara Mos Craciun le aduce haine, incaltaminte, jucarii, carnati, cartaboase si sorici de purcel.

Povestea lui Mos Ajun
Conform povestii, Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile facerii, cere adapost lui Mos Ajun. Acesta, motivand ca este om sarac, o refuza, indrumand-o spre fratele sau mai mare si mai bogat, Mos Craciun. Mos Craciun era stapanul staulului unde au gazduit Iosif si Maria. Mos Ajun era credincios de noapte la paza vitelor.
Mos Ajun i-a spus lui Mos Craciun ca Maria statea sa nasca si Craciun si-a trimis nevasta s-o moseasca. Dupa nastere, el l-a asezat pe Iisus sub un mar si, culegand fructe, le azvarlea de bucurie, ca semn de darnicie, la toti copiii ce treceau pe acolo. Mos Ajun a murit curand dupa aceea si Craciun l-a ingropat sub pomul unde fusese pus intai Iisus. Mos Craciun este tatal Mariei si sotul Elisavetei. in unele locuri in aceasta zi (uneori chiar in ziua de Craciun) sunt taiati porcii, si nu in timpul postului, ca nu cumva sa se spurce vreun vas sau vreun blid cu carne de porc, si astfel sa se spurce cu de frupt si cei din casa. La taiere nu trebuie sa stea in preajma nimeni din cei care sunt milosi din fire, caci se crede ca porcul moare cu greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va fi buna. Cand se injunghie porcul, cel ce-l taie, precum si cei din jurul lui isi fac cruce cu sange, ca sa fie sanatosi si rosii peste an. Ca sa nu se stinga samanta porcilor, gospodina smulge parul de coama porcului, care, dupa ce este inmuiat in sange, se pastreaza. Cine vrea sa stie greutatea unui porc, sa-i cantareasca numai capul; restul de carne va fi de zece ori mai greu decat capul. Noaptea nu-i este nimanui ingaduit sa doarma prin fan sau pe paie in grajdul vitelor, caci in acea noapte boii vorbesc intre dansii despre domnul Hristos care s-a nascut intre ei si pe care dansii l-au incalzit cu suflarea lor. O data cu boii, se crede ca vorbesc si celelalte vite, destainuind intre altele si locurile unde se afla comorile ascunse in pamant, care ard in aceasta noapte. Nu-i bine sa asculti, caci te pandesc multe primejdii. Se povesteste ca un gospodar s-a dus sa asculte glasul animalelor. Boii au inceput sa-l caineze pe stapanul care se apropia de ceasul mortii. si, intr-adevar, a doua zi omul a murit. inspre Craciun, cerurile se deschid, dar minunea aceasta n-o pot vedea decat cei buni la Dumnezeu: glasurile ingeresti se aud atunci in cer, dar numai cei fara de pacate le pot auzi. Cei care vor, stau toata noaptea treji si pazesc clipa cand se deschide cerul. Atunci se aude o toaca de sus, iar cocosii incep sa cante. Se crede ca la miezul noptii, inspre Craciun, apa se preface in vin, iar dobitoacele vorbesc.