Vinovatia
Publicat: 09.02.2008
Vinovatia are miros de esec. Fie am gresit fata de noi insine, fie fata de altii, intotdeauna apare ca un nod in gat, ca o gheara ce ne cuprinde inima, pentru a ne avertiza ca am trecut pe rosu. Voit sau luati prin surprindere.
Trecem prin viata dorind sa facem bine, sa placem, sa iubim si sa fim iubiti, dar adevarul este ca, in acelasi timp facem si foarte mult rau. Pentru ca intodeauna, oricat de atenti vom fi, oricat ne-am dori sa nu se intample, vom zdrobi inimi sub pasii nostri. Este inevitabil. Nu putem multumi pe toata lumea. Uneori, gestul care ii va oferi o bucurie cuiva, il va rani pe altul. Involuntar. Istoria este presarata cu morminte ale victimelor colaterale. E ca atunci cand iubim o persoana, noi fiind iubiti, la randul nostru, de alta. Cea de-a treia persoana va suferi, desi nici nu ne-a trecut prin cap ca iubirea noastra va provoca suferinta. De fapt, ce-am putea face? Inima alege pe cine sa iubeasca, fara sa ii pese de nimic.
Alteori ne simtim vinovati fata de noi, atunci cand renuntam, cand ne tradam principiile, cand uitam cine suntem si alegem, pe moment, o scurtatura. In timp, alegand scurtatura dupa scurtatura, vom realiza ca suntem departe de ceea ce am vrut de fapt. Si ca, alegand sa “scurtam” drumul, ne-am “scurtat” si viata. Am pierdut multe pe drum.
Cateodata facem rau constienti de asta. Egoismul iese la suprafata si, desi stim ca vom crea suferinta, nu ne putem abtine sa nu ne satisfacem dorintele. Uneori e rautate pura. Alteori este ceva mai presus de puterea noastra de control. O facem o data… de doua ori…Insistam. La inceput vinovatia ne va taia respiratia la fiecare pas gresit pe care stim ca il facem. Cu cat o vom face mai des insa, sentimentul de vinovatie se va dizolva. Va dispare. In acel moment, ne pierdem si contiinta.
In final, trebuie sa ne obisnuim cu sentimentul de vina. Face si el parte din fiinta noastra. Cateodata vom putea sa indreptam lucrurile, cateodata va fi imposibil. Si oricat am vrea, nu vom putea face nimic. Bine, putem spune: “Imi pare rau!” Cateodata chiar o vom crede. Si tot cateodata, vom fi absolviti de vina. Insa cel mai important este sa ne putem ierta noi. Si de ce n-am face-o? Insusi Dumnezeu ne-a iertat de mult, pe o cruce de lemn.
Iertam, ne iertam si mergem mai departe. In fond, e drum cu sens unic.
Un articol de Simona Voinea
Trecem prin viata dorind sa facem bine, sa placem, sa iubim si sa fim iubiti, dar adevarul este ca, in acelasi timp facem si foarte mult rau. Pentru ca intodeauna, oricat de atenti vom fi, oricat ne-am dori sa nu se intample, vom zdrobi inimi sub pasii nostri. Este inevitabil. Nu putem multumi pe toata lumea. Uneori, gestul care ii va oferi o bucurie cuiva, il va rani pe altul. Involuntar. Istoria este presarata cu morminte ale victimelor colaterale. E ca atunci cand iubim o persoana, noi fiind iubiti, la randul nostru, de alta. Cea de-a treia persoana va suferi, desi nici nu ne-a trecut prin cap ca iubirea noastra va provoca suferinta. De fapt, ce-am putea face? Inima alege pe cine sa iubeasca, fara sa ii pese de nimic.
Alteori ne simtim vinovati fata de noi, atunci cand renuntam, cand ne tradam principiile, cand uitam cine suntem si alegem, pe moment, o scurtatura. In timp, alegand scurtatura dupa scurtatura, vom realiza ca suntem departe de ceea ce am vrut de fapt. Si ca, alegand sa “scurtam” drumul, ne-am “scurtat” si viata. Am pierdut multe pe drum.
Cateodata facem rau constienti de asta. Egoismul iese la suprafata si, desi stim ca vom crea suferinta, nu ne putem abtine sa nu ne satisfacem dorintele. Uneori e rautate pura. Alteori este ceva mai presus de puterea noastra de control. O facem o data… de doua ori…Insistam. La inceput vinovatia ne va taia respiratia la fiecare pas gresit pe care stim ca il facem. Cu cat o vom face mai des insa, sentimentul de vinovatie se va dizolva. Va dispare. In acel moment, ne pierdem si contiinta.
In final, trebuie sa ne obisnuim cu sentimentul de vina. Face si el parte din fiinta noastra. Cateodata vom putea sa indreptam lucrurile, cateodata va fi imposibil. Si oricat am vrea, nu vom putea face nimic. Bine, putem spune: “Imi pare rau!” Cateodata chiar o vom crede. Si tot cateodata, vom fi absolviti de vina. Insa cel mai important este sa ne putem ierta noi. Si de ce n-am face-o? Insusi Dumnezeu ne-a iertat de mult, pe o cruce de lemn.
Iertam, ne iertam si mergem mai departe. In fond, e drum cu sens unic.
Un articol de Simona Voinea
Sursa: Copyright©eLady.ro - Vinovatia
Nota
(5 / 5)
(5 / 5)
Noteaza
Comenteaza
Print
Comentarii postate (0)
Psihologie
TOP 3 modalitati DEMONSTRATE STIINTIFIC care iti imbunatatesc increderea in tine
Unul dintre marile secrete ale reușitei co...
Cele mai citite
Relatii & Sex
Cele mai frumoase momente care se intampla cand ai gasit persoana potrivita
Acel moment in care te uiti la ei si te gandest...
Relatii & Sex
Tampitelor, lasati vaduvii sa jeleasca!
Nu stiu care e treaba si de ce a dat strechea i...
Articole importante
In forum despre Psihologie
Forum
Zodii
Galerie
la TV
Felicitari
Alerte
Newsletter elady
Mirese si Nunti
Cum sa te imbraci cu stil la o nunta in sezonul rece? Inspira-te cu cele mai elegante tinute pentru un astfel de eveniment
Cand clopotele nuptiale incep sa rasune in aerul rece al iernii, participarea la o nunta devine o provocare vestimentara inspirata de echilibrul dintre stil si confort. In sezonul rece, alegerea unei tinute pentru o astfel de ocazie necesita atentie la detalii si un spirit practic...
Frumusete - Ultimele Articole
- Ce trebuie sa ai in trusa de machiaj pentru a contura un look perfect de Revelion
- Cum poti obtine aspectul perfect al obrajilor cu ajutorul chirurgiei estetice?
- Sprancene de vedeta? Afla tot ce te-ar putea interesa despre dermopigmentarea sprancenelor
- Totul despre bazele Rubber Gummy de la Pearl Nails
- Cum sa obtii un abdomen plat: liposuctia poate fi solutia de care ai nevoie