Deficitul de atentieIonut, un copil de 7 ani, nu poate sta locului niciun moment; ii innebuneste pe cei de acasa si de la scoala. El nu poata sta linistit nici cat timp isi face tema. Ionut este un caz tipic de deficit de atentie – exista un nivel nepotrivit al concentrarii, atentiei si distragerii. Din anii 1990 numarul cazurilor de deficit de atentie a crescut foarte mult – de la 950.000 in 1990 la 2.4 milioane in 1996. Iti prezentam exemple ale deficitului de atentie la copii pentru ca sa te ajutam sa intelegi mai bine acest sindrom.
Sindromul deficitului de atentie este indicat de un comportament hiperactiv si de dificultati in concentrare. In vreme ce unii copii prezinta doar semne de neatentie, altii sunt si hiperactivi si neatenti, distrasi de orice. Copiii sunt agitati mai tot timpul si nu pot sta locului.
Se estimeaza ca aproximativ 3-5% dintre copii care merg la scoala sufera de deficit de atentie. Acesta poate persista la maturitate la aproximativ 10-50% dintre indivizi. Cauzele nu sunt cunoscute, dar una din teorii presupune ca unii oameni nu au destule neurotransmisii care sa controleze comportamentul. Deseori, deficitul de atentie este genetic.

Cum recunoastem deficitul de atentie
Baietii sunt de trei ori mai mult expusi decat fetele. Caracteristicile pe care le poti observa sunt:
- Neliniste continua;
- Vorbit prea tare;
- Interuperea celorlalti;
- Dificultati in urmarea instructiunilor;
- Uitare si neatentie;
- Lipsa organizarii si incapacitatea de a da atentie detaliilor;
- Interventia intr-un moment total nepotrivit;
- Dificultati in mentirea atentiei;
- Incapacitatea de a urmari cererile si de a termina temele.
Diagnosticarea deficitului de atentie este esentiala pentru a ajuta la intelegerea problemei si se realizeaza cu ajutorul profesorilor, parintilor si medicilor. Ar putea include evaluare medicala si cognitiva sau analiza situatiei scolare.
Limbajul si vorbirea sunt si ele vizate. Deficitul de atentie este deseori insotit si de alte tulburari emotionale. Copiii tind sa experimenteze efecte contrare in dezvoltarea sociala si academica. Copilul cu deficit de atentie poate fugi, se poate catara sau poate fi extrem de agitat atunci cand nu este cazul. Nivelul de neliniste si hiperactivitate compromite rutina zilnica.

Tratamentul deficitului de atentie
Unui asemenea copil ii este permisa invatarea intr-o clasa normala, alaturi de colegi, numai ca el necesita atentie speciala pentru a i se indeplini nevoile. S-ar putea ca un profesor sa trebuiasca sa aiba mai multa rabdare cu el sau sa fie nevoit sa stea intr-un loc mai retras, unde nu exista multi factori perturbatori.
Un copil care sufera de deficit de atentie are nevoie de sprijin in monitorizarea si controlarea comportamentului si a nivelului de atentie. El trebuie sustinut de metode educative bune care il ajuta sa se concentreze si sa isi aminteasca lucruri. Tratamentul include terapie de comportament si administrarea medicamentelor. Atat familia cat si cadrele didactice trebuie sa se implice.

Cum ne comportam cu un copil afectat de deficitul de atentie
Parintii si profesorii ar putea fi nevoiti sa invete strategii de modificare a comportamentului copilului si sa il recompenseze de fiecare data. Aceasta include rezolvarea problemei, abilitati de comunicare eficiente, controlarea maniei si rezolutia conflictului. Copilul trebuie invatat sa se comporte.

Tratament medicamentos: Deficit de atentie
Medicamentele sunt restrictionate la amfetamina – stimuli ca Ritalinul si Dexedrina. Ele reduc hiperactivitatea si ajuta la concentrare. S-au mai observat si imbunatatiri comportamentale, cum ar fi diminarea comportamentului agresiv si uitarea. Dar efectele adverse sunt insomnia, pierderea greutatii si a apetitului. Copilul ar putea fi trist, somnoros sau poate sa treaca printr-o depresie.

Nota: Informatiile cuprinse in acest articol au rol informativ si nu se substituie consultului unui specialist.