Nu e sarbatoare lasata de la Dumnezeu pentru care sa nu existe in casele romanilor salata de boeuf pe masa. Da, corect este "salata de boeuf", nu "salata bef" si nici "salata biof" si nici „salata beuf”.  Orice masa de Craciun, de Paste, de Revelion, pentru zile de nastere, pentru zile onomastice si petreceri de orice fel impune prezenta obligatorie acestui fel de mancare; lipsa salatei de boeuf de la orice ocazie speciala ar fi comparabila cu o nunta fara lautari. Pur si simplu nu se poate concepe asa ceva.
Totusi, asa-numita salata de boeuf este o varianta a vestitei salate Olivier. In Basarabia i se spune "salata Olivie", ba chiar unii ii spun chiar "salata Olivia" pentru ca habar nu au de unde ii vine numele...
Mai mult in zilele noastre vezi chiar si  "salata de boeuf cu pui", pentru ca nu toata lumea stie ca "boeuf" inseamna "vita" si de aceea este practic imposibil sa mananci o salata de vita care nu are vita, ci pui.
Trecand peste asta, sa aflam care este originea salatei de boeuf...

Povestea salatei Olivier (salata de boeuf)
Contrar numelui, salata de boeuf, varianta a salatei Olivier, nu a fost inventata in Franta, ci, culmea, in Rusia, mai precis in Moscova.
Iar cel care a inventat-o, maestrul bucatar Lucien Olivier era de origine belgiana, nicidecum franceza.
Lucien Olivier era la acea vreme bucatarul-sef de la Hermitage, unul dintre restaurantele cele mai renumite din Moscova si a inventat salata undeva in jurul anului 1860. Salata Olivier a devenit rapid foarte populara printre obisnuitii restaurantului de lux Hermitage si a devenit la fel de repede un fel de mancare „de semnatura”.

Reteta exacta pentru salata Olivier - in special cea a sosului – era un secret pazit la fel de bine ca un secret de stat, dar este cunoscut faptul ca salata continea carne de fazan, limba de vitel, caviar, salata verde, cozi de raci, capere si carne afumata de rata, desi este foarte probabil ca reteta sa fi avut variante in functie de sezon. Sosul folosit de catre Olivier avea la baza o maioneza facuta cu otet din vin frantuzesc, mustar si ulei de masline provensal; reteta exacta, cu toate acestea, ramane inca un mare mister, necunoscut si astazi.

La inceputul secolului al XX-lea, unul dintre bucatarii lui Olivier, Ivan Ivanov, a incercat sa fure reteta. In timp ce  isi pregatea dressingul pentru celebra lui salata de unul singur, asa cum ii era obiceiul, Lucien Olivier a fost chemat de urgenta si a trebuit sa paraseasca bucataria. Profitand de ocazie, Ivanov s-a strecurat in bucataria privata a lui Olivier si a observat mise en place-ul vestitului bucatar belgian - adica ingredientele celebrului sos Olivier, puse in ordine. Ivanov si-a dat apoi demisia de la Hermitage si a plecat sa lucreze ca bucatar pentru Moskva, un restaurant inferior, unde a inceput sa serveasca o salata suspicios de asemenatoare salatei Olivier, sub numele de "salata de capitala" (rusesc:. Столичный, tr. stolichny). Totusi, sosul folosit pentru salata stolichny era de o calitate mult mai slaba decat cel a lui Olivier, gurmanzii timpului spunand ca ii "lipseste ceva."

Mai tarziu, Ivanov a vandut reteta de salata pe la diverse edituri, fapt care a contribuit si mai mult la popularizarea acesteia. Restaurantul Hermitage s-a inchis in 1905, Olivier a plecat din Rusia, dar variantele salatei au ramas si ii poarta numele si in ziua de astazi: "Olivier."

Una dintre primele retete tiparite pentru salata Olivier in 1894 avea pe lista de ingrediente carnea de la jumatate de ierunca, doi cartofi, un castravete mic (sau un Cornichon mare), 3-4 frunze de salata, 3 cozi mari  de raci, 1 / 4 cana de aspic, 1 lingurita de capere, 3-5 masline si o lingura si jumatate de sos provensal (maioneza).

De-a lungul timpului, asa cum se intampla de multe ori cu retete gastronomice fine care devin populare, ingredientele rare, scumpe, de sezon sau dificil de preparat ori obtinut au fost treptat inlocuite cu alimente mai ieftine si mai usor disponibile. De exemplu, caperele au fost inlocuite cu mazarea, fazanul si ierunca cu carne de pasare, limba de vita cu carne de vita si tot asa...
Variante ale salatei Olivier exista in toate bucatariile Europei, ba chiar si prin America de Nord si de Sud si cam peste tot li se spune, simplu, "salata ruseasca"...