Povesti -> Print sau cersetor

Print sau cersetor

Publicat: 22.01.2008

O zi mohorata si rece de inceput de an. Prima zi de lucru. Nu prea am chef de treaba.
Inca resimt oboseala sarbatorilor ce doar au trecut. Incerc sa imi omor timpul cu o revista. Sefa nu vine azi, asa ca imi fac de cap.
Se deschide usa biroului si un aer rece imi da fiori pe sira spinarii. Gandesc: ”Nu puteai sa stai acasa?”
Ridic ochii si vad un copil.
”Te ajut cu ceva?” intreb fara prea mare chef.
Ce cauta singur pe vremea asta afara? Are ochii mari si albastri. Parca plutesc in lacrimi. Geaca (subtire pentru vremea asta) ii este ponosita si murdara, pantalonii ii sunt mari, iar ghetele arata groaznic de folosite.
Un fes subtire ii acopera fruntea dar ochii mari, albastri si tristi ma fac sa ma simt vinovata. Cu un glas stins imi spune: ”Imi puteti da ceva bani?! Macar pentru o paine! Promit sa nu mai vin niciodata!.”
Ghinion! Nu am nimic la mine. Mi-e mila de el! Iar ma simt vinovata.
“Imi pare rau! Nu am bani!”
“Ma scuzati!” si iese inainte sa ii ofer pachetul meu cu mancare.
“Ies dupa el!”gandesc. Dar cand deschid usa, nu–l mai zaresc. Iar ma simt vinovata!
“Pacat!”
Privirea albastra m-a urmarit multa vreme si sentimentul de vinovatie in loc sa dispara, se incapatana sa ramana.
Ieri, obosita si cu febra, ma urcam in autobuzul care avea sa ma duca in alt cartier, unde se afla cabinetul doctorului meu. E inghesuiala si cu greu imi fac loc pana in spate, unde, culmea, era liber. Aud o voce: “Ai grija, m-ai lovit!”
Curozitatea ma face sa intorc privirea spre locul acela. ”Am zis scuzati! Bosorogule!” raspunde impertinent un copil.
Raman socata ! Vocea impertinenta vine de la acelasi copil cu ochii mari si albastri care...
”Nu poate fi el!”
Ma uit mai atenta. E imbracat bine si curat, are un ghiozdan in spate (sigur vine de la scoala) ghetele sunt noi si imblanite. E vioi si vesel. Ochii albastri si mari nu mai sunt tristi si nu mai inoata in lacrimi. Dar sunt aceiasi. Nu mai inteleg nimic.
Nu ma mai simt vinovata! Parintii lui stiu ca el cerseste in “timpul liber”?! Stie cineva?!
Sau poate este obligat...
”Au mai fost cazuri” - incerc eu sa il justific. Ma simt iar vinovata!
Renunt!
Febra isi spune cuvantul si inchid o clipa ochii. ”Care o fi adevarul?!”
© Aida Maria

Nota