Ex-ul meu mi-a reprosat in ultimii 3 din cei 15 ani petrecuti impreuna ca as fi o persoana antisociala. Ca nu am stiut sa imi fac prieteni si sa ii tin. E drept, prietenii mei, foarte putini, nu l-au impresionat niciodata. Pe el il impresiona alt gen de oameni. Ala care nu imi placea si nu imi place nici acum. Pentru ca sunt, intr-adevar, o persoana extrem de antisociala... O sa va povestesc mai jos de ce si cu cine sunt antisociala...

2012: Un Paste minunat cu vecinii
Vine Pastele. Frumos, ma gandesc eu, trebuie sa ma apuc de curatenie generala. Si trebuie sa fac cozonac. Si oua rosii. Si trebuie si miel. Si lumanari frumoase pentru mersul la Inviere. Si sa am casa plina de flori.
Cumparam doi miei, aud, ca facem Pastele cu vecinii si impartim cheltuielile de masa de prima zi de Paste!
Inghit in sec plina de speranta crezand ca sunt vecinii care imi plac mie cel mai mult, desi am o presimtire ca nu va fi asa...
Cu...?
Da, cu Mihai si cu Ioana! Numai cu ei doi, ca pe aia mici ii duc la bunici. O sa fim linistiti, doar noi patru!
Imi piere glasul. Nu sunt tocmai vecinii mei preferati, dar el se intelege bine cu Mihai. Mie nu imi plac, ii simt falsi si smecheri. Genul de oameni care nu imi sta la inima.
Stramb din nas si intreb cum ramane cu lista de cumparaturi. Mi se comunica ca pleaca ei, barbatii, sa faca piata pentru Paste. Bine, mi-am zis eu, deloc incantata.

Si au plecat la cumparaturi, intr-adevar. Si s-au intors cu doi miei. Plus 6 sacose mari pline (lista mea) si o sacosica anemica (lista vecinei) pentru planificata masa de Paste. Impreuna.
Mi se comunica ca vecinii nu mananca miel, asa ca ei au luat niste costite de berbecut pentru ei. Deci mieii i-am platit numai noi. Ca mielul e gretos, miroase a oaie si mai e si scump, 28 de lei kilogramul. Mieii au costat 700 de lei. Restul cumparaturilor inca vreo 800. Si vecinii nu mananca nici drob, ca nu le place. Si oua le face una dintre soacrele lor, la fel si cozonacii, si bautura aduc partea lor niste vin si tuica de la tara. Deci mieii si la fel si celelalte cumparaturi sunt toate ale noastre. Nici o problema, gandesc eu, transez mieii si il bag in congelator, ca peste an nu gasesti o ciosvarta, sa dai cu tunul.
Restul cumparaturilor ne tin cel putin cateva saptamani bune, unele produse chiar si cateva luni.
Tin o bucata de carne pentru friptura la cuptor si o sira de coaste pentru pus pe gratar. Ca, practic, mancam doar noi doi miel, vecinilor nu le place mielul, neam! Ei isi fac cotletele de berbecut pe care le-au cumparat. Ca ei nu ar pune gura pe miel, ca pute si le e scarba!
Si ma pun voiniceste pe treburi. Fac curat, spal, deretic. Ma apuc de cozonaci. Trantesc patru bucati, mari si grasi. Ca sa impart, cum am invatat de acasa, de la parinti si de la bunici, ca asa e datina. Vopsesc si doua cartoane de oua. Si fac si doua pasti mari, pline de stafide, si branza dulce, si vanilie. Tot din acelasi considerent. Frigiderul din garaj e plin cu bere, suc si vin si apa minerala. Sa fie, ca doar e Pastele, nu? Nu o sa se consume totul, dar ramane si pe viitor, nu e problema, ajunge pentru cel putin inca o luna, sigur ramane si pentru ziua mea, nu mai cumparam atunci.
Si pentru ca tot sunt si doi miei, fac si doi drobi mari, mari, sa fie, sa se gaseasca, si sa am si de impartit.
In seara de Inviere se merge la biserica. Dar nu devreme, nuuuuuu, ca e multa lume si vecinilor li se face rau de la mirosul de lumanari si tamaie, nu il suporta. Desi stam afara, ca biserica e plina de multa vreme. Asa ca ajungem pe la 12 fara un pic cat sa prindem o bucatica de slujba si luam Lumina la foc automat, de parca ne fugareau turcii. Barbatii mai voiau sa faca o tabla si sa bea un pahar, asa, ca dupa slujba, crestineste...

A doua zi de dimineata incep singurica pregatirile pentru masa de 4 persoane prevazuta. Scot din frigider un drob, fac o salata mare, un platou cu ridichi, ceapa verde, oua rosii, telemea noua de oaie, pastrama afumata, urda, pun o pasca taiata frumos pe un alt platou... ca de Paste.
Primesc ordin sa fac si niste mujdei si niste tzatziki, ca merg bine cu carnea de miel la gratar. Numai pentru noi, ca lui Mihai ii face rau usturoiul crud. Nu e bai, prestez. Duc farfuriile si tacamurile in curte, asez frumos pahare, servetele, ma rog, ca de Paste.

Pe la 10 apar vecinii. Cu contributia lor la masa comuna: o tavita mica de cotletele de berbecut. Vreo 6 bucatele, anemice. Si 6 feliute de cozonac, taiat ca salamul de Sibiu, plus 4 oua colorate puse pe o fafurie de plastic de unica folosinta. Si o sticla de 1,5 litri de vin "de tara, nu ati baut asa ceva niciodata!"
In schimb si-au adus copiii, pentru ca aia mici "nu au vrut sa se duca la bunici".

Copiii incep sa se zbenguiasca. Mie mi se cere tot timpul cate ceva: adu alte farfurii, da-mi clestele de friptura, unde ai pus berea (?! nu o pusesem eu in frigiderul de jos, dar na!), da-mi desfacatorul de sticle, taie painea, nu vreau paine din asta, vecinii vor bagheta (!), unde e sarea, unde e piperul, da-mi pahare, da-mi farfurii. Intre timp, copiii stau agatati cu mainile murdare pe peretii de la scara. Se joaca de-a maimutele. Tipa tot ca ele. Cateii mei sunt cam timorati...
Vaaai, ce bine arata toate, ma lauda Ioana. Esti o gospodina desavarsita! Ar trebui sa ma simt magulita, dar nu reusesc, pentru ca aia mici au inceput sa se joace cu usile glisante de la veranda. Fac concurs, cine le pocneste mai tare. La fel de tare simt ca imi pocnesc mie venele in cap...
Sunt strigata afara, unde barbatii fac gratarul. Cand sa ies, vad o doamna necunoscuta in hol. Usa deschisa, tocmai bine cat sa-mi iasa cateii in drum... fara sa vada nimeni ca ies si fara sa fie supravegheati. Noroc ca nu trec masini multe. Simt ca fac aploplexie.
Dumneavoastra cine sunteti? Va rog sa intrati in casa sau sa stati afara, usa aceasta trebuie sa ramana inchisa, sa nu iasa cateii.
Sunt mama lui Mihai!, imi spune pe un ton de ziceai ca e regina Angliei si eu sunt femeia care curata wc-urile publice!
Aha!, zic. Hristos a Inviat!
Paste fericit!, imi raspunde privindu-ma de sus.

Copiii au trecut la pocnit cu randul usa de la baie. Mie imi pocneste capul. Ies si afara mi se comunica ca o sa fie si parintii lui Mihai la masa. Ca s-au gandit sa nu ii lase singuri pe nepoti. Si au adus ciorba a la grec si sarmale. Pe care le duc cat ai clipi acasa la Mihai si la Ioana, dupa cum spune mama lui Mihai: Repede de tot, sa le bagati in frigider, sa nu se strice, maica, ca e pacat, uite ce cald e afara!
Se aseaza toti la masa. Mi se cer alte farfurii, pahare, tacamuri, inca doua platouri cu branza, oua si ceapa, un drob e deja pe sfarsite: Vaaaai, ce bun e, noi nu mancam miel in mod obisnuit, de aia nu cumparam, insa drobul tau este minunat, uite, tata s-a pus a treia bucata si el e foarte pretentios, ca e bucatar!
Tensiunea mea se apropie de cea a electricitatii. Ma duc sa mai fac doua platouri, sa tai si cel de-al doilea drob si aduc si carnea de gratar. Cand ajung, sunt intrebata daca mai e bere sau vin, sau, si mai bine de amandoua, ca vinul lor adus de la tara s-a baut deja, a fost prea bun! In acest timp, il aud pe Mihai vorbind la telefon cu fratele lui.
Suntem la vecini, sunt si mama si tata aici, veniti si voi!
Mie mi se cam taie picioarele si deja am ameteli. Evident, dupa o jumatate de ora, ajunge si fratele lui Mihai, cu iubita lui, si, saracii, sunt rupti de foame. Nu au venit cu mana goala, s-au intalnit pe drum cu un alt cuplu, prieteni de-ai lor si i-au luat si pe ei... Al meu se duce la frigider si ia restul de miel transat. Intre timp copiii urla si hranesc ce doi catei comunitari care s-au pripasit lana gard cu ce mai gasesc pe masa. Nu conteaza. Mi se striga sa mai aduc miel, ca le place mult, asa cum l-am pregatit eu "nici nu miroase deloc scarbos a oaie"!
Nu ii facusem nimic, avea doar sare si piper pe el.

Un miel deja a disparut, al meu vine sus cu mine sa mai ia carne. Ii spun ca miel NU mai e. Se uita patrat la mine si ii spun ca nu mai e, uitandu-ma la el intr-un mare fel – si mai colturos. Daca nu mor azi de nervi, sigur o sa raman nemuritoare, imi zic in gand...
Da sa caraie ceva, insa ii repet ca NU mai e miel pentru gratar, gata, s-a terminat!
Asa ca ii pun in brate doua caserole cu mici si niste carnati ramasi uitati de la Craciun, toate din congelator.

Apare Ioana:
Nu mai e nimic de baut?
Pai frigiderul de jos era plin, nu mai e nimic?
Nu, s-a terminat tot. Nu mai ai putin drob, a cerut mama-soacra pentru acasa.
Nu, nu mai am.
E ora 5 dupa masa si eu nu am mancat nimic. Am baut insa cafeaua de dimineata, ar trebui sa imi ajunga pentru prima zi de Paste, nu?!

Dupa Ioana apar in casa si tatal lui Mihai si inca un barbat. Nu stiu cine e, chiar nu stiu. Raman toti foarte dezamagiti cand aud ca nu mai e miel de pus pe gratar. Se multumesc, cam acriti, cu ce le-am dat si cu doi cozonaci taiati si inca o pasca, pe care le duc in gradina, cam oropsiti. Eu iau inca un distonocalm. Pe primul il inghitisem fara apa de cand se jucau aia mici de-a urangutanii pe peretii mei, lasand picturi rupestre. "Sper sa iasa cu apa si sapun", m-am gandit atunci eu, resemnata.
Ma asez pe un scaun si incerc sa respir controlat. Mama lui Mihai apare de jos, din gradina, intreband daca nu mai este vreo felie de cozonac si o bucata de pasca, ca ei pleaca acasa si a fost totul foarte bun. Ii spun ca nu, desi se mai vede inca un cozonac intreg pe blatul de la bucatarie. Se uita la cozonac si la mine si ma intreaba:
Pai si ala ce e?
Ala e cozonac de dat de pomana la oameni nevoiasi, dumneavoastra ati mancat destul, cred.
Stramba din nas, da sa zica ceva, dar tace.
Pleaca bosumflata. Aud usa deschizandu-se, o susoteala si apoi niste cuvinte magice: Moldoveanca, draga, provinciala, o nesimtita prost crescuta, ce vrei?! Nu stiu cine cu cine vorbeste si nici nu imi pasa. Ca e Pastele.

Am ramas tremurand de nervi pe fotoliu. Mi-am aprins o tigara si am tras adanc in piept. Se aude iarasi usa de la intrare si un telefon sunand si vocea Ioanei:
V-am spus sa veniti devreme, acum e tarziu, astia nu mai au nimic de mancare. Nu, nici bautura! Ce sa iti fac, eu ti-am zis sa vii de dimineata!

Apare apoi Ioana care ma inteaba daca nu mai e macar un pahar de suc pentru copii. Ii spun ca nu, dar daca le e asa de sete, sa bea apa de la robinet, ca eu tot de aia beau.
Copiii mei nu beau apa de la robinet, beau doar suc natural sau apa imbuteliata. Tu nu ai cum sa stii, ca nu ai copii!, se rasteste suav la mine. Noi lucram in Sanatate, avem grija ce le dam la copii!
Intr-adevar, nu am copii. Are dreptate, nu am de unde sa stiu ce beau copiii, eu m-am trezit pe lumea asta direct adult. Si intr-adevar, lucreaza in sistemul prvat de sanatate la o firma mare, unde el e director general si ea director de vanzari. Sau asa ceva.

Intr-un final au plecat toti pe la casele lor. Erau obositi, s-au dus sa se odihneasca. Eu a trebuit sa strang tot, sa spal vasele. Si sa constat ca setul de tacamuri este descompletat. Noroc ca am cumparat doua la fel...
A fost o petrecere de Paste super misto! imi spune al meu.
Eu ingan: Da, sigur!

Epilog: Dupa vreo 10 zile, Mihai vine in vizita. Sa i se faca cinste cu o bere rece, cat face Ioana mancarea.
Abia astept sa mananc, miroase exceptional friptura de miel la cuptor pe care o face Ioana acum!
Care miel? zic eu naiv, facand-o pe proasta.
A ramas jumatate de miel din mielul de la Paste!
Pai nu ziceati ca voi nu cumparati miel, ca e si scump, si nu va place, ca va face scarba mirosul?
Mihai se face ca nu a auzit.
Ma duc acasa, am uitat ca trebuia sa raspund la un email!
Mihai isi ia cutia de bere rece si pleaca. Al meu ma priveste perplex.
Mai, astia sunt nesimtiti?! Au avut miel de Paste?!
Pe mine ma intrebi? Tu ai petrecut un Paste minunat cu ei!
Citeste si O aniversare super misto
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)