Va aflati in:

Articole / Psihologie

Despre renuntare

Publicat: 11.05.2008

Renuntam cand am obosit, cand nu mai avem nici o sansa sau cand pur si simplu nu ne mai intereseaza.
Cand am obosit? Cand am luptat prea mult, ne-am zbatut, am tras cu dintii si am ajuns intr-un punct cand ne uitam in urma si nu vedem decat efort si nici un strop de lumina. Doar stropi de sudoare.
Cand nu mai avem nici o sansa? Cand realizam ca ne luptam cu morile de vant, ca la fiecare pas pe care il facem pe pamantul tare si neprietenos al vietii nu numai ca nu ne apropiem de tinta, dar o vedem si cum fuge de noi. Fata Morgana, fata Morgana…..

Cand nu ne mai intereseaza? Ei bine, uneori apare altceva mai interesant pe drum si ne abatem de la calea initiala. Alteori, nu ne mai intereseaza pentru ca suntem prea obositi ca sa mai simtim ceva. Sau ne-am dat seama ca nu avem nici o sansa si, de voie, de nevoie, ne alegem alta tinta. Mai tangibila. Mai aproape de noi. Coboram standardele. Devenim complexati de cele mai multe ori, gandindu-ne ca n-am fost destul de buni pentru a reusi sa atingem tinta propusa. Si, tristi si deprimati, ne reorientam spre altceva, orice altceva care sa alunge gandurile negre. Oricum orice e mai bun decat nimic, decat sa ramai prabusit acolo, in tarana, in locul in care ai primit lovitura de gratie.

Uneori, dupa o renuntare vine alta... si alta... si alta... Ne simtim ca o frunza purtata de vant, care se agata din cand in cand de cate un copac, o cladire, un om... Dar vantul nemilos nu ne lasa niciodata acolo mai mult de o clipa.
Si suntem purtati de colo-colo, fara tinta, fara casa, la nesfarsit…
Alteori avem noroc. Noua preocupare se dovedeste inspirata si uitam rapid gustul umilintei suferite, al infrangerii.
Ne mai uitam in urma uneori, cu o umbra in priviri, dar suntem recunoscatori Providentei ca am reusit sa depasim momentul.

Nu mi-a placut niciodata sa renunt. Bineinteles, din orgoliu. Din principiu. Eu?! Sa renunt?! Nici-o-da-ta! Eu sunt o luptatoare! E imposibil sa nu gasesc EU o cale sa ajung la tinta. Intre timp insa, am crescut mare (sic!) si am vazut ca viata nu e asa cum ti-o imaginezi si cu atat mai putin, cum ti-o planifici.
Am invatat sa renunt. Am invatat ca a renunta nu este o rusine, ci uneori, un act de maturitate. De realism. Si atunci, am renuntat si la ultima poveste cu zane ascunsa bine sub perna. Am renuntat pentru ca... nu ma mai intereseaza.
Exista intodeauna si o alta cale!
Un articol de Simona Voinea
Nota (0 / 5)
Noteaza

Posteaza Comentariu

Comentarii adaugate: 0. Fii prima care adauga un comentariu pentru acest articol.

Comentarii postate (0)

Psihologie

Nu intalnim pe nimeni din intamplare: 5 tipuri de conexiuni cosmice

In aceasta lume in care suntem norocosi sa trai...

Psihologie

7 semne de avertizare asupra epuizarii mentale si emotionale

O zi lunga si stresanta la locul de munca, urma...

Celebs & Style

Leonardo DiCaprio s-a despartit de Erin Heatherton

Cunoscutul si apreciatul actor american Leonar...

Fitness

Activitati de relaxare si fitness in natura

Nu putine sunt afectiunile care au ca punct de ...

Fitness

Calculeaza ritmul ideal in care sa faci sport

Sportul este unul dintre acele lucruri care iti...

Newsletter elady

Mirese si Nunti

De ce sa faci nunta la palat? Descopera cele mai importante avantaje!

Organizarea unei nunti este un proces complex, in timpul caruia viitorii miri trebuie sa fie foarte atenti la toate detaliile, incepand de la locatia pe care o aleg si pana la mancarea pe care o vor servi invitatilor...