Cu siguranta ca te-ai surprins pregatindu-ti o cana mare de ceai cand mici indispozitii nu ti-au dat pace. Si te-ai mai surprins repetand gestul asta si atunci cand sanatatea ti-a dat ceva batai de cap. Efectele benefice nu au intarziat sa apara si te-au facut sa fii mai mult decat ferma cand ai concluzionat ca ceaiurile din plante medicinale sunt ajutorul pe care ti-l ofera natura pentru o sanatate cat mai buna.

Istoria plantelor medicinale
Ceea ce descoperim noi acum, sunt lucruri stiute de mii de ani. Puterile tamaduitoare ale plantelor medicinale erau cunoscute si de catre sumerieni, care au trait cu 6.000 de ani iHr. Tablitele de lut datand de acum 4-5.000 de ani gasite de arheologi fac dovada preocuparilor si convingerii pe care babilonienii si asirienii le aveau in privinta calitatilor medicale ale diferitelor plante. Si in Egiptul Antic plantelor le erau atribuite proprietati tamaduitoare. Cel mai mare medic al antichitatii, Hippocrate, vorbeste in lucrarea sa Corpus Hippocraticum despre peste 200 de plante medicinale, semn ca nici medicina greaca nu a ramas indiferenta la beneficiile acestora. In importanta plantelor si a puterilor lor vindecatoare au crezut, de asemenea, si romanii. Si nu doar ei. Arabii au realizat primele tipuri de medicamente obtinute din plante. Iar chinezii se pot mandri cu un adevarat "repertoar" de plante medicinale care dateaza de peste 4.000 de ani.

La noi in tara, puterea plantelor medicinale era cunoscuta inca din vremea geto-dacilor. Daca la inceput plantelor li se atribuiau puteri miraculoase, astazi, numeroase studii si cercetari pot oferi explicatii si celor mai sceptice intrebari.

Peste 800 de specii de plante sunt folosite la noi in tara pentru ameliorarea sau tratarea diferitelor afectiuni. Daca unele persoane prefera inca sa se tratateze exclusiv cu ajutorul plantelor, altele aleg alternativa cea mai inteleapta, imbinand intr-un mod fericit beneficiile plantelor medicinale cu cele ale tratamentelor alopate.

Ceaiurile se prepara din radacinile, florile, fructele, frunzele sau semintele plantelor. Plantele medicinale se folosesc sub forma de infuzie (ceai), fiertura (decoct), maceratie, digestie (plamadeala la cald), cataplasma, tinctura, siropuri, oteturi, vinuri.

Infuzia este cea mai frecventa modalitate de extractie a substantelor active din plantele medicinale. Care este procedeul corect de preparare? O ceasca de apa clocotita se toarna peste o lingurita cu varf de plante maruntite. Atentie! Vasul trebuie sa fie din portelan sau smaltuit. El se acopera apoi pentru 15 minute, amestecandu-se in acest timp de cateva ori. Abia dupa acest interval de timp, ceaiul se strecoara si se serveste indulcit sau nu. Daca alegi sa prepari ceaiul din plante proaspete, cantitatea recomandata va fi mai mica, dat fiind efectul mai puternic al acestora. In acest caz, se va folosi o cantitate egala cu cea pe care o poti cuprinde intre degetele de la o mana.
Pentru plantele de la care se folosesc radacinile sau cojile, se va prefera decoctul. Radacinile si cojile se fierb 30-40 de minute, dupa care se strecoara.
Iata mai jos cum sa folosesti ceaiurile din plante medicinale in tratarea unor diverse afectiuni.

Ceaiurile si afectiunile cardio-vasculare
Ceaiul de talpa gastei, vasc, roinita, paducel si rozmarin regleaza tensiunea, fiind un excelent ajutor pentru cei care sufera de hipertensiune. Paducelul este indicat in cardiopatia ischemica, catina alba in arterioscleroza si fragilitatea vasculara. Ceaiul din musetel, sunatoare si siminoc curata vasele sanguine. Rozmarinul, valeriana, vascul, sunatoarea, paducelul, feniculul, traista ciobanului, pelinul, papadia, coada soricelului, coada calului, anasonul, menta, troscotul regleaza circulatia periferica.

Ceaiuri medicianale pentru raceli, gripe, raguseli, tuse
In raceli, gripe, raguseli, tuse, ceaiurile de plante medicinale fac adevarate minuni. Doua-trei cani pe zi, caldute, usor indulcite si rezultatele nu vor intarzia sa apara. Iti poti prepara un ceai antibronsitic din frunze de patlagina, urzica si podbal, radacina de ciubotica-cucului si iarba-mare, ghimbir, sovarv. Il poti completa cu cimbrisor si trei frati patati, ceaiuri care iti vor calma tusea, isop, musetel si fenicul, adevarate antiseptice pulmonare, ciubotica cucului cu efect expectorant si in final flori de tei si nalba cu efect emolient. Inflamatiile si durerile amigdalelor se vor reduce cu ajutorul ceaiurilor din frunze de nalba, musetel, cimbrisor si salvie. Febra va scadea cu ajutorul chimenului iar catina alba isi va aduce aportul insemnat de vitamine A, C, E, B, D.

Ceaiul si afectiunile aparatului digestiv
Suferintele stomacului, aciditatea, balonarea, ulcerul, colitele de fermentatie sunt atenuate de o serie de ceaiuri pe care le cunosti bine: ceaiul de galbenele, musetel, coada soricelului, menta, isop, papadie, busuioc, sunatoare, dar si radacina de odolean, troscot, tintaura, anason, coriandru.
In enterocolite ceaiul de musetel, sunatoare, roinita, menta, fenicul si coada soricelului calmeaza, ajuta la eliminarea gazelor, are efect antiseptic si cicatrizant.
Pelinul, coriandrul, macesele, schinelul, tintaura, obligeana alcatuiesc un ceai tonic aperitiv, indicat in lipsa poftei de mancare, dar si in anemii si convalescenta. Ceaiul se bea inaintea meselor principale cu o jumatate de ora.

Nici cei cu afectiuni hepato-biliare nu sunt lipsiti de un ajutor din partea plantelor. Ei au la dispozitie o serie de ceaiuri precum: coada soricelului, papadie, sunatoare, turita-mare, crusin, anghinare, menta, rostopasca, volbura. Acestea au efect antiseptic, decongestiv, antiinflamator, stimuleaza secretia sucurilor gastrice si a bilei, maresc diureza, elimina toxinele. Se beau zilnic doua, trei cani caldute, dintre care una dimineata, pe stomacul gol.