Durerile menstruale, (numite si dismenoree), reprezinta durerile atroce localizate in zona abdomenului inferior. Dismenoreea afecteaza aproape 50% din femeile de varsta reproductiva si apare mai des in randul celor cu varste cuprinse intre 15 si 25 de ani, aproximativ 10% din acestea fiind in stare de incapacitate fizica pentru cateva zile.

Dismenoreea: Simptome
Semnele asociate dismenoreei sunt durerile de cap, durerile de spate, ametelile, durerile la nivelul sanilor si tulburarile digestive (greata, diaree, varsaturi).
Factorii de risc asociati aparitiei dismenoreei sunt varsta mai mica de 20 de ani, pubertatea precoce (sub 11 ani), fluxul menstrual abundent (menoragia), fumatul, stresul emotional si lipsa efortului fizic.

Dismenoreea primara
Unele femei au parte de dureri menstruale usoare, in timp ce altele suporta corvoada unor dureri severe, care le impiedica sa isi desfasoare activitatile cotidiene cateva zile pe luna. Orice femeie, tanara sau mai in varsta, trebuie sa stie ca se recomanda un control ginecologic, pentru a se face diferenta intre o dismenoree primara si una secundara.
Dismenoreea primara reprezinta forma cel mai des intalnita si nu poate fi corelata cu o boala sau o anomalie fizica. Se manifesta, de obicei, in primul an de la aparitia menstruatiei.
Statisticile arata ca, in primul an, 38% dintre femei au dureri menstruale, iar 20% din ele au parte de aceste dureri si in al doilea sau al treilea an. In cazul a 80% din femei, aceste dueri incep in primii 3 ani de la aparitia menstruatiei. Este bine de stiut ca aceste dureri scad in intensitate pe masura inaintarii in varsta si chiar dispar, dupa prima sarcina.

Dismenoreea secundara
Dismenoreea secundara apare mai rar, fiind cauzata de o patologie genitala sau extragenitala, ceea ce inseamna ca de vina pot fi probleme specifice ale aparatului genital, utilizarea unui dispozitiv intrauterin (steriletul) sau o anomalie anatomica. Printre cauzele des intalnite pentru dismenoreea secundara se mai numara si endometrioza, fibromul uterin si tulburarile hormonale.

Endometrioza se caracterizeaza prin prezenta unui tesut asemanator endometrului (mucoasa uterina) in alta parte decat in mod normal, cel mai adesea in trompele uterine, ovare sau la nivelul tesuturilor pelvine.
Solutia este medicatia corecta, tratamentul de specialitate si uneori, interventia chirurgicala. Citeste mai multe despre Endometrioza.

Durerile menstruale: Cum sa scapi de ele
Studiile nu au aratat ca exista alimente care pot ajuta clar in lupta cu dismenoreea, insa o dieta echilibrata, cu 1000 mg de calciu zilnic si peste 1,5 litri de lichide pe zi, poate fi de mare ajutor.
Se recomanda si vitamina B6 si B11, vitamina E, magneziu, zinc si preparate care contin Omega 3. Poate fi de folosi si consumul de ulei de peste, fructe de mare, pepene verde, portocale, grepfrut, pere si alune.
Trebuie evitate alimentele picante, condimentele, deoarece acestea cresc congestia locala si fenomenul inflamator. Alcoolul, in schimb, in cantitate moderata, poate fi si el de ajutor, avand rolul de vasodilatator.

Endometrioza: Tratamente
Pacientele care sufera de dismenoree primara pot lua anumite masuri pentru a ameliora durerile si a reduce disconfortul. Un prim pas este modificarea stilului de viata, odihna si dieta echilibrata fiind obligatorii si esentiale. Dupa varsta de 20 de ani, sunt recomandate 8 ore de somn. De asemenea, efortul fizic regulat poate reduce simptomele nefaste ale dismenoreei.
Pot fi incercate si alte variante terapeutice, nemedicamentoase, cum sunt presopunctura, acupunctura, terapie comportamentala (deoarece dismenoreea poate fi cauzata si de factori de mediu si psihosociali) si exercitii de relaxare musculara.
Alimentatia trebuie sa contina neaparat fructe, legume si cereale. Consumul de cafea trebuie redus, iar baile calde, sticlele cu apa calda si compresele calde aplicate local pot face minuni.
Metodele de mai sus nu au nevoie de prescriptie medicala iar cele care se administreaza impotriva dismenoreei, in urma prescriptiei medicale, sunt contraceptivele orale combinate sau alte clase de substante adecvate unui astfel de tratament.
La acestea se pot adauga repausul la domiciliu sau chiar la pat si, rareori, spitalizarea, in vederea excluderii sau includerii unor urgente microchirurgicale si stabilirea unui diagnostic precis.