Valentine, Valentine, cine te-o mai fi inventat si pe tine? Saracul Valentin! Cata responsabilitate pe umerii lui fragili de Cupidon! Toata lumea ii cere iubire in ziua de 14 februarie. Dar de unde atata iubire? Daca ne-ar da-o pe toata intr-o zi, nu i-ar mai ramane nimic pentru restul zilelor din an.

Eu m-am trezit ieri cu fata la cearsaf. M-am imbracat cu primul lucru care a cazut din sifonier cand am deschis usile si m-am dus la birou. Nu intru bine pe usa, ca imi apare in fata un coleg, cu gura pana la urechi, care imi ureaza “La multi ani!” “Mrrrrr!” Am vrut sa ii zic vreo doua, dar mi-am luat seama si m-am gandit ca nu trebuie sa ii stric ziua omului, daca asa e el, mai romantic. “La multi ani!” am zis printre dinti si m-am asezat la birou. Dar el nu s-a lasat descurajat. Ma intreaba: “Si, ce v-ati dori voi, fetele, astazi? Am auzit la radio ca una din doua femei isi doresc astazi sex” zice el, cu ochii mari la mine, asteptand confirmarea. Eu m-am uitat la el luuuuung, incercand sa imi dau seama ce se ascunde sub craniul lui de Neanderthal si i-am zis: “Sincer, mie mi-e cam somn. Astazi as vrea sa dorm”. Gata, am scapat de el!

Toata ziua a decurs in acelasi tipar de inimioara roz. Colegele au venit la tol festiv. Ba cateva au primit vizita surpriza a sotilor, cu fetele ascunse intr-un buchet de flori. Pe mess, Ioana era toata un Cupidon! Nimic nu a putut-o scoate din norisorul pufos. Nici macar dispozitia mea de criminala. Pe la pranz, ma suna al meu sot: “Iubi, mergem si noi undeva diseara?” “NU! Sunt obosita, n-am chef, mi-e somn” Se pare insa ca si el era printre norisori roz, ca nu s-a lasat pana nu am zis resemnata: “Bine, fie, mergem! Dar mergem la Masquera! Vreau pizza!”

M-am gandit eu: e si o parte buna in chestia asta. Nu mai stau peste program, cu scuza ca e sarbatoare, deh! Mananc si pizza (mancarea mea preferata) si cel tarziu la 9 voi fi in pat. Sa doooorm! Zis si facut. La 6 fix am coborat din firma. In fata firmei insa, nu ma astepta masina noastra, ci masina celui mai bun prieten al nostru. Aha, m-am gandit eu. Deci mergem mai multi. Am aflat ca mergem vreo 9. Adica trei familii. Cam atat despre intalnirea mea romantica! Si am inceput sa rad. Ca sa nu ma plictisesc, am inceput sa-l pistonez pe al meu sot: “Unde-s florile? Nu mi-ai luat flori?????” Incepuse sa dea din colt in colt: “Iti iau, mah, iti iau”. “NICI SA NU TE GANDESTI! Nu mai au nici o valoare acum, dupa ce ti-am zis! Trebuia sa ma astepti cu ele!” Ma distram de minune. De aia nu mai pueam eu ca nu mi-a luat flori. Imi placea insa sa-l vad cum se streseaza.

Cand am ajuns in centru, am constatat ca nu mergeau semafoarele! Ora de varf! Dar cine se pune cu Schumi al nostru? Ca prietenul cu pricina este un adevarat pericol public la volan. Ma mir ca nu m-a bagat in spital pana acum. A luat fata la toti, a intrat pe contrasens si a reusit sa iasa din blocajul care se formase. In curand ne-am dat seama ca se luase curentul in tot orasul. Nici institutiile nu aveau. Am ajuns acasa la prieten, ca sa le luam pe nevasta-sa si pe fiica-sa. Acestea ne asteptau…romantic, la lumina lumanarilor. Cum nu aveam unde sa iesim fara curent in oras, ne-am pus pe asteptat. Eu cu foamea in gat si cu gandul la pizza, am devorat o farfurie cu covrigei. Si am inceput sa sunam: la Masquerra nu mai erau locuri. Adio, pizza! La Carul din Stele (cand i-am prins, ca de vreo doua ori am format numarul gresit), nu mai erau locuri. La Sale&Pepe, asisderea. Nu mai mentionez ca Orange avea reteaua cazuta. Incepusem sa ma simt ca in Jericho! Pe la 8, cand deja ma hotarasem sa merg acasa, vine curentul. Asteptam 10 minute, sa vedem daca se razgandeste. Nu! Deci, mergem! Unde? Vedem noi. Ne-am urcat in Caravelle (intre timp venise si cea de-a treia familie, deci eram 8), singura masina in care incapeam toti si am plecat. La noi acasa, sa ne schimbam si sa o luam si pe cumnata-mea. Care nu a mai vrut sa vina. Ii pierise tot cheful. Desteapta fata! Am pornit prin oras. Cu ochii pe fereastra, sa identificam din masina posibile locuri libere in restaurante. Ah! Era sa uit ce a fost mai important. Cele doua adolescente de 14 ani din grup m-au creierit toata seara cu un cantecel stupid :

Sunt singurel, Bing Bang
Printre copaci, Bing Bang
Si sunt lovit, Bing Bang
Si sangerez, Bing Bang
LaLaLaLa ...

Dar chiar nimic, Bing Bang
Nu ma va opri, Bing Bang
Sa cant acest, Bing Bang
Caaantecel, Bing Bang
LaLaLaLa ...

Acasa, pe intuneric. In masina, timp de doua ore. Pentru ca, pana la 10, nu am gasit nimic. Ne-am invartit de nebuni prin oras, pe la toate restaurantele. Degeaba! Am sunat, din nou, din masina: la Masquerra de vreo 3 ori. La Sale &Pepe de doua ori. Nu aveau locuri si pace. Ce petrecareti sunt craiovenii. Si iubareti! I-am trimis un mesaj Ioanei:”Nu mai pot! Ma sinucid!” Dupa care am sunat-o, ca intrase fata in panica, nu stia ce mi s-a intamplat. Pe la 10 jumate, ne-am hotarat: luam pizza si mergem inapoi acasa. Asa ca am facut comanda la Masquerra, ne-am dus si am luat-o, am luat si bere si ne-am dus acasa. Unde am mancat, am baut, iar eu am stat in camera cu cele doua adolescente, unde am aflat ca unii oameni au in lista lor de mess peste 600 de contacte si vorbesc frecvent cu 90% din ei. Zilnic! Si am mai aflat ca baietii de varsta lor (14 ani) se gandesc numai la sex. Pana pe la 16 ani, pe urma le trece “Sa va spun un secret! Nu le trece!” Le-am parasit cand au inceput sa ingane iar: “Sunt singurel, Bing Bang, Printre copaci, Bing Bang”.

Pe la 12 jumate am ajuns acasa. Si odata bagata in pat, in sfarsit, locul in care visasem toata ziua sa ajung, in loc sa adorm, am inceput sa ingan, incet: “Sunt singurel, Bing Bang, Printre copaci, Bing Bang”.
Happy f***ing Valentine’s Day!

©Simona Voinea