Psihologie -> Dependenta, inchisoarea sufletului

Nu am trait nici o singura zi din viata mea fara sa depind de ceva. Fire schimbatoare, am avut obsesii diverse. Insa nu imi aduc aminte sa fi fost vreo zi in care eu sa nu ma inchin vreunui “Zeu”. Si toti m-au exploatat la maximum.
Si pentru ca trebuia sa i se spuna cumva, i s-a spus dependenta. Un cuvant pretentios pentru a defini framantarile sufletului nostru. Bineinteles, dependenta imbraca multe forme. Unele sunt mai urate decat altele. Sunt cateva forme in topul meu personal, care pot distruge definitiv un om.

Top 3, Doamnelor si Domnilor:
1. Dependenta de droguri – nu este intentia mea sa fac un articol social. Aceasta forma de dependenta iti distruge si trupul, nu doar sufletul. Si desi suntem bombardati in fiecare zi cu informatii despre pericolul “mortii albe”, este foarte usor sa cazi in aceasta plasa. Chiar daca esti informat, stii despre ce este vorba si nu ai incerca asa ceva nici mort. E suficient sa incepi sa iei somnifere, pentru ca nu mai poti sa dormi. Sau Xanax, pentru ca depresia ameninta sa te ucida. De aici pana la a-ti da drumul pe acea panta, nu mai e foarte mult. Decat o muchie de cutit. “Zeii” mei la aceasta categorie sunt tutunul si cafeaua. Dimineata nu ma trezesc (pardon!) fara tigara in gura si fara mirosul imbietor al cestii de cafea, altfel nu sunt buna de nimic toata ziua. Cand sunt nervoasa, trebuie sa fumez o tigara, altfel nu ma calmez. Gandesc mai bine cand fumez. Cand ma plictisesc, aprind o tigara, ca sa mai treaca timpul. Cand mi-e foame, fumez o tigara, pentru ca sunt la dieta si deh! Tigara nu ingrasa. Cand ies in oras fumez un pachet de tigari pe seara. Iar daca trece o zi fara sa beau cafea, am dureri de cap cronice. Ati prins ideea. Stau si ma gandesc: daca aceste doua vicii te pot subjuga atat de tare, oare ce pot face alte substante? Cele cu mult mai periculoase? Brrrrrr…..

2. Dependenta de durere. Sau sadismul. Sunt oameni care nu se simt bine daca nu sufera. Daca nu transforma fiecare intamplare din viata lor intr-o drama personala. Cand totul merge bine, ceva TREBUIE sa fie in neregula. Insa nu e suficient sa sufere, daca nu stie toata lumea. Toti trebuie sa stie cat de rau le merge, ce ghinionisti sunt ei, ce viata patetica au. Asa ca au grija sa isi strige durerea pe toate drumurile. Daca tie iti merge bine, e o ofensa personala la adresa lor. Atitudinea corecta trebuie sa fie cea compatimitoare, cu umarul mereu pregatit pentru inca un act din drama vietii lor. Nu iti face prea multe griji pentru aceste Ioane d’Arc. Nu ar fi fericiti cu adevarat daca nu ar fi nefericiti. Acesti copii egoisti, daca iti apar in cale, trebuie tratati cu ingaduinta. Si nu te implica in drama lor. Risti sa iti pierzi linistea.

3. Dependenta de iubire – Nu vorbesc aici despre iubirea adevarata. Ci despre iubirea de iubire. Oameni care sunt niste “eterni indragostiti”, nu poti trai fara sa se lege afectiv de cineva. Cand sufera o despartire, nu se raceste bine pamantul peste iubirea ingropata, ca si-au si gasit un inlocuitor. Acesti oameni sunt cei mai tristi, cu adevarat tristi, pentru ca au viata atat de goala si le este atat de frica sa traiasca cu ei insisi, incat trebuie sa fie cineva in viata lor. Indiferent cine. Se leaga de subiectul afectiunii lor cu toata puterea de care sunt in stare, il sufoca, ii absorb toate fortele. Sunt niste vampiri afectivi. De multe ori, aceasta forma de dependenta se transforma in obsesie. El, cel obsedat, nu mai vrea sa stie de nimic din jurul sau, daca nu are legatura cu “iubirea” lui. Nici macar nu il intereseaza daca el sau ea raspunde sentimentelor sale. E convins ca a intalnit “dragostea vietii lui”….cam de fiecare data. Si daca el/ea il respinge, este pentru ca inca nu si-a dat seama ca sunt facuti unul pentru celalalt. Si face tot posibilul pentru ca acest lucru sa se intample. Recurge chiar la gesturi disperate: hartuire, santaj sentimental, violenta fizica. Daca ai intalnit un vampir sentimental….FUGI!!! Va fi foarte greu sa scapi de aceasta iubire bolnava. Dar in nici un caz nu ii canta in struna.

De fapt, nu avem nici o sansa. Ne nastem dependenti. Inca din uterul mamei, depindem de ea in totalitate, pana suntem pregatiti sa venim pe lume. Si nici atunci nu scapam. Pana suntem in stare sa plecam pe propriul drum si sa gasim alte colivii pentru sufletul nostru, depindem de parinti. Nici nu am sti sa traim fara o forma de dependenta sau alta. Suntem dependenti de… dependenta.
©Simona Cirlugea