Cultura -> Ernesto Sabato: Tunelul

Ernesto Sabato: Tunelul

Publicat: 06.02.2009

Aparut in 1948, Tunelul este primul roman al prozatorului latino-american Ernesto Sabato, care, desi nu i se acordau prea multe sanse, a inregistrat un success neasteptat, aducandu-i autorului sau faima internationala.

Cine este Ernesto Sabato: Biografie
Ernesto Sabato a facut studii de fizica, sustinandu-si doctoratul la Paris, unde a lucrat in domeniul nou aparut al fizicii nucleare. Insa contactul cu artistii avangardei pariziene, imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, i-a schimbat definitiv destinul, devenind unul dintre cei mai mari prozatori ai secolului al XX-lea. Tunelul a fost respins de toate editurile. “Ce roman poate scrie un fizician!”, ar fi exclamat un scriitor de renume, neincrezator. Cu ajutorul unui prieten reuseste sa-si publice totusi cartea, care se bucura de o primire favorabila din partea publicului cititor si de aprecierea unora dintre scriitorii epocii, precum Camus, care ii trimite o scrisoare calduroasa si il recomanda editurii Gallimard.
Temele majore ale romanului, care se regasesc mai tarziu si in alte scrieri ale sale, sunt: dezumanizarea tipica din societatea moderna, dragoste vs singuratate si, nu in ultimul rand, tema rolului logicii.
Romanul Tunelul prezinta, dintr-o perspectiva narativa subiectiva (la persoana I) o poveste de dragoste, care nu are nimic romantic si care sfarseste cu o crima.

Romanul Tunelul
Relatarea imbraca forma unor memorii scrise in inchisoare de catre pictorul Juan Pablo Castel. La o expozitie, acesta remarca o femeia care parea singura capabila sa inteleaga cel mai semnificativ tablou al sau. El va dezvolta o veritabila obsesie pentru aceasta femeie, dorindu-si sa o reintalneasca din nou si imaginandu-si ce i-ar putea spune. Imensitatea orasului Buenos Aires parea sa-i sorteasca planurile esecului, dar norocul ii surade si, in cele din urma, reuseste sa intre in vorba cu necunoscuta. Afla ca se numea Maria Iribarne, ca era casatoria cu un orb, Allende, si unde locuia. Pictorul insista sa o reintalneasca, obsesia pentru aceasta luand in timpul ce va urma forme violente. Gelozia va pune stapanire pe el, Castel ajungand sa o considere o femeie usoara care nu isi insela doar sotul, ci si pe el insusi. Pictorul realizeaza ca “exista un singur tunnel, intunecos si singuratic: al meu”. Tunelul este o metafora a vietii pe care o traieste fiecare om, care ramane in cele din urma singur. Innebunit de furie, pictorul va distruge tabloul favorit si, cu acelasi cutit cu care sfasiase panza, o va ucide si pe ea.

Un articol de Mariana Dobrica

Nota