In urma cu douazeci de ani, cand am publicat prima mea carte despre supravegherea greutatii, pierderea in greutate era, in principal, o preocupare estetica.
Oricum, in 1997, dupa OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) s-a starnit o alarma si s-a decretat in mod oficial ca obezitatea era un important risc pentru sanatate si ca a devenit o epidemie ce afecta oamenii de pretutindeni, controlul greutatii a devenit o atentie publica pentru sanatate.
Intre timp, nutritionistii si alte autoritati din dietetica nu au asteptat sfarsitul celui de-al doilea mileniu pentru a pune in discutie aceasta problema. Timp de 50 de ani, acestia au incercat sa ne faca sa ne simtim vinovati spunandu-ne ca, daca suntem grasi, este pur si simplu din cauza ca mancam prea mult (consumam prea multe calorii), in special grasimi, si nu facem destule exercitii fizice. Totusi, cele mai recente studii epidermiologice publicate, indica exact contrariul.
Aceste studii arata ca, incepand cu anul 1960, locuitorii din vest si-au redus ratia zilnica de calorii (in special grasimi) cu 25-35% si cu toate astea, in mod paradoxal, gradul de obezitate a crescut cu 400% in aceeasi perioada.
Sute de studii stiintifice efectuate in ultimii 25 de ani au aratat ca hormonii, ci nu caloriile, sunt centrul obezitatii. Adevarata cauza functionala este "hiperinsulina", iar aceasta secretie excesiva de insulina, un hormon metabolic cheie, este ultimul stadiu al unei reactii metabolice in lant declansate de anumite mancaruri.
In cursul ultimelor decenii, "peisajul dietelor" in societatile occidentale s-a schimbat in mod considerabil. Putem incepe cu noile mancaruri, practic necunoscute predescesorilor nostri, ce au fost introduse progresiv, in mod perfid, in obiceiurile alimentare cu scopul de a deveni o parte esentiala a vietii noastre cotidiene. Mai mult, transformarea fizico-chimica a alimentelor de zi cu zi prin productie si procesare industriala a modificat indeosebi calitatea alimentelor consumate.
Natura alimentelor consumate in zilele noastre stimuleaza reactiile metabolice; acestea sunt canalizate catre rezerve de grasime ce pun in pericol procesul normal de ardere a grasimilor din corp.
De aceea, pe baza mai multor studii stiintifice, am trasat conturul unui model dietetic menit sa invete oamenii sa aleaga acele mancaruri care declanseaza reactii metabolice ce permit corpului nostru sa arda alimentele pentru a produce energie in locul depunerii acestora sub forma de grasime.
Chiar daca acest principiu se aplica tuturor categoriilor de mancaruri, trebuie sa retinem ca alegerea noastra in ceea ce priveste carbohidratii este decisiva.
Din pacate, conceptiile gresite cu privire la carbohidrati sunt in continuare frecvente, chiar daca in ultimii 25 de ani au existat dovezi ca notiunea de "zaharuri cu digerare lenta" si "zaharuri cu digerare rapida" este eronata. Asa cum a sustinut si profesorul G. Slama, nu exista baza fiziologica pentru acesta idee. In ceea ce priveste metabolismul nostru, nu exista o deosebire intre "zaharuri simple" si "zaharuri complexe".
In mod stiintific, singurul criteriu care face deosebirea intre carbohidrati este indicele glicemic.
Acest concept este in mare masura necunoscut cu toate ca s-a dovedit a fi real inca de acum 25 de ani.
Am avut ocazia sa ma lovesc de acest concept in timp ce oamenii de stiinta care l-au descoperit se straduiau sa il faca acceptat in domeniul lor de activitate (diabet), unde inca este luat in considerare marginal.
Astfel am decis sa aplic acest concept in slabire. Rezultatele experimentelor mele au fost atat de extraordinare incat conceptul de indice glicemic a devenit cuvantul cheie in recomandarile mele nutritionale.
In felul acesta am avut onoarea de a deveni prima persoana care a propus notiunea de indice glicemic in supravegherea greutatii corporale.
La inceputul anilor `80, nutritionistii specializati, in special francezii, au vazut succesul acestei abordari a nutritionismului ca pe o amenintare. Ei au sustinut ca notiunea de indice glicemic era pur teoretica si irelevanta cand avem de-a face cu o masa completa. De asemenea, acestia au incercat sa nege in mod categoric rolul jucat de insulina in ingrasare. Sute de studii efectuate la scurt timp dupa au aratat ca cei ce au negat acest concept se inselau. Cu toate acestea, asta nu a impiedicat ca nutritionistii sa promoveze in continuare dietele fara calorii in care, intamplator, au introdus o notiune de indici glicemici pe care aveau tendinta sa il confunde cu clasificarea gresita de "zaharuri lente".
Scopul acestui site este de a da oamenilor care, la un nivel profesional sau personal doresc sa invete despre slabire, informatii privind conceptul nutritional original care nu numai ca s-a dovedit extrem de eficient, dar care a fost confirmat de studii stiintifice ulterioare.

Va urez o descoperire iluminatoare,
Michael Montignac

Nota: Inainte de inceperea unei diete de slabire, consultati-va medicul.