Fobia scolara este o tulburare care se manifesta din ce in ce mai des in scoala contemporana, frecventarea acesteia fiind perceputa ca un calvar de catre elev.
Copilul plange in drum spre scoala, se agata de dumneavoastra in momentul separarii, pare inconsolabil, asteapta sunetul clopotelului intr-o stare de tensiune extrema, fapt care il impiedica sa participe in mod adecvat la activitatile scolare? Daca manifesta asemenea comportamente, inseamna ca sufera de fobie scolara. Termenul de fobie sclara a fost introdus de catre Johnson in 1941, care a realizat legatura intre aces tip de fobie si anxietatea de separare. insa trebuie facuta distinctia intre cei doi termeni.

Ce este fobia scolara
Fobia scolara este caracterizata prin aparitia reactiilor de anxietate si panica in fata ideii de a merge la scoala, iar anxietatea de separare, mai ales de mama, fata de care copilul dezvolta o dependenta uneori extrema, este specifica pentru copilul de clasa I. Trebuie facuta, de asemenea distinctia intre fobia scolara si refuzul scolar, care implica probleme mult mai grave. Fobia scolara survine in general intre 7 si 13 ani, afectand intre 2 si 5% dintre copii de varsta scolara.

Teama de a merge la scoala
Fobia scolara debuteaza de obicei cu lamentari ale copilului, cu formulari critice la adresa scolii, cu reticenta de a merge la scoala sau de a ramane acolo, in ciuda incercarilor de convingere a copilului din partea parintilor sau a educatorilor sau a pedepselor aplicate. La copiii de clasa I, manifestarile apar chiar in momentul parasirii casei, fiind evident aici sindromul anxietatii de separare. In situatia in care apare o constrangere de parasire a domiciliului sau de a ramane la scoala, se poate instaura starea de panica. Indiferent de modul in care apare tulburarea, parintii incep sa isi puna intrebari legate de calitatea scolii sau a dascalilor sau isi pun problema unei eventuale boli somatice a copilului.

Cum se manifesta fobia scolara
Simptomele de anxietate sunt de cele mai multe ori insotite de tulburari neurovegetative, precum cefalee, dureri de stomac, ameteala, greata, pierderea apetitului, insomnii. Copilul poate manifesta, de asemenea, crize de furie, care se pot transforma in comportamente de tip agresiv, distructiv. Alti copii devin apatici, retrasi sau depresivi. Acest tip de fobie se manifesta pe un teren afectiv fragil si in contextul unei insuficiente maturizari a copilului pentru scoala. Copilul se percepe ca fiind diferit de ceilalti, se autoevalueaza ca fiind nepregatit sa faca fata exigentelor pe care scoala le implica. Recent, diferite organizatii interpreteaza fobia scolara drept „o anxietate indusa de scoala de tip acut”, sustinand ca majoritatea copiilor fobici reactioneaza rational fata de presiunile nerezonabile ale scolii. Fobia scolara se poate manifesta si la varste mai mari sau in adolescenta, insa, in aceste situatii, in ciuda similitudinilor, exista manifestari total diferite fata de cele din copilaria mica.

Terapia fobiei scolare
Pentru inceperea unul demers terapeutic, sunt necesare colectarea cat mai multor informatii relevante, definirea si clarificarea dificultatilor care apar.
In general, terapia asociaza doua coordonate: expunerea la stimulul care genereaza fobia si reintarirea sistematica a indepartarii de casa si de mama pentru a se apropia de activitatile scolare, revalorizand pozitiv situatiile care au produs teama. Este recomandata invatarea de catre copil a unei tehnici de relaxare, care are ca obiect diminuarea anxietatii generate de diferitele situatii scolare si inlaturarea tulburarilor neurovegetative. In contrast cu abordarile de reintoarcere treptata in mediul scolar, alti terapeuti recomanda o confruntare imediata cu situatia generatoare de teama. Aceasta tehnica are avantajul de a oferi o foarte rapida abordare a tratamentului, dar poate fi stresanta pentru copil sau dificila.

Un articol de Mariana Dobrica