Istoria progesteronului – un hormon greu accesibil
Am descris în articolul trecut, Doi pentru tango – dominatia estrogenica,  de ce progesteronul este un hormon de nelipsit pentru un organism sănătos care ne asigură echilibrul de care avem nevoie şi ne fereşte de domninanţa estrogenică şi de efectele ei care acoperă o paletă de la uşor neplăcut până la critic pentru viaţa noastră. Deaceea ne putem întreba pe bună dreptate: cum facem rost de progesteron ca să ne restaurăm echilibrul hormonal şi să ne ferim de ameninţările dominanţei estrogenice?

Vă voi spune că acesta nu e un lucru uşor. De ce oare? Răspunsul e simplu pe de-o parte dar pe de cealaltă parte atât de greu de înţeles. Ca să pot răspunde la această întrebare trebuie să trec în revistă istoria progesteronului de când a fost descoperit în anii 30, la scurt timp după descoperirea estradiolului şi până în prezent, când piaţa este inundată de sute de preparate de progesteron de toate soiurile între care nu ne mai descurcăm şi pe care în mod intuitiv le respingem pentru că nu avem încredere în ele.

La început progesteronului a fost izolat din ovare porcine, marea barieră în cercetarea acestui hormon fiind cantitatea deosebit de mică ce putea fi izolată din ţesutul ovarian. După ce s-a descoperit că placenta sintetizează cantităţi mari de progesteron cercetarea a luat-o pe panta ascendentă. Dar marea realizare a fost descoperirea unui proces chimic prin care se poate converti diosgenina, o substanţă naturală dintr-o specie de cartofi (iami) sălbatici Dioscorea villosa în progesteron cu un randament ridicat. Un articol publicat în 1940 de Marker şi Kruger într-unul din jurnalele de elită ale chimiei organice (Journal of American Chemical Society) descrie etapele de sinteză. Din momentul acela nimic n-a mai stat în calea succesului terapeutic. Chiar nimic? Nu a fost chiar aşa.

Ca toţi ceilalţi hormoni steroizi, progesteronul este insolubil în apă dar este liposolubil. Deaceea primele preparate medicale au fost sub formă injectabilă pe bază de uleiuri. Înafara efectului binefăcător pe care injecţiile cu progesteron îl aveau în tratarea cu succes al sindromului pre-menstrual sau în prevenirea avortului spontan (poate bunica îşi mai aminteşte că a auzit de aşa ceva) durerea şi inflamaţia la locul injecţii erau de-a dreptul neplăcute. Ca să facă totul mai complicat progesteronul administrat oral se descompune în ficat în metaboliţii săi şi nu este disponibil decât în foarte mică măsură pentru a fi absorbit. Dealtfel concentraţia detectabilă în sânge este numai forma liberă a hormonului, este acel procent din hormon care nu este legat de globuline şi de albumină. Marea majoritate a progesteronului se află în celule şi la interfaţa acestora cu umorile corpului, de exemplu cu saliva. Deaceea ce se citeşte la o analiză medicală a sângelui nu este deloc reprezentativ pentru actuala concentraţie de progesteron din corp. Echilibrul hormonal estrogen-progesteron nu se poate restaura pe baza analizelor de sânge.

O altă cale este analiza în urină, dar mărturisesc că nu am aprofundat această temă. Unii medici preferă această analiză, dar la momentul actual nu aş putea să vă spun de ce.

În anii nouăzeci cercetătorul David Zava a pus la punct o metodă de determinare a concentraţiei hormonilor steroizi din salivă care reflectă adevărata concentraţie de hormoni aflată în ţesuturi. Dar vă previn, să nu credeţi că medicul dumneavoastră se va arăta interesat să vă recolteze salivă ca să vă testeze nivelul hormonal. Nici vorbă! Nu, pentru echilibrul dumneavoastră hormonal trebuie să luptaţi din greu şi pe cont propriu, dar vă spun că merită fiecare ban şi efort investit. Nu numai că vă veţi simţi mai bine, veţi spune adio balonărilor, reţinerii de apă, sindromului pre-menstrual, şi atâtor alte neplăceri dar veţi fi în plus mândre căci aţi reuşit să înţelegeţi un pic de endocrinologie atât cât este necesară pentru cultura medicală şi sănătatea dumneavoastră. Şi aici vă mai rog un lucru: nu discutăm de ceaiuri şi nici de alimente minune. Aici este vorba de ştiinţă, de chimie şi de farmacie, iar ştiinţa nu lucrează decât cu studii şi cu dovezi palpabile, publicate în reviste de specialitate supuse unei riguroase verificări înainte de a fi făcute publice. Vă jur că nu cunosc la ora actuală nici un ceai sau vreun aliment care să înlocuiască progesteronul. Şi veţi înţelege imediat de ce.

Căci iată ce s-a întâmplat în anii 60: Lovindu-se de neputinţa de a transforma progesteronul într-o pastilă pe care s-o administreze oral în mod eficient, firmele farmaceutice s-au apucat să-i modifice structura, în dorinţa de a-l face administrabil pe cale orală. Nu spun deloc că aceasta a fost o intenţie rea, dimpotrivă, orice cercetare medicală porneşte de la ideea de a vindeca o boală sau de a ameliora simptome. Reuşitele sunt demne de laudă, de exemplu Whyet – unul din pionierii preparatelor farmaceutice hormonale (din 2009 unit cu Pfizer) a scos pe piaţă Provera – vândut acum în mare parte ca Depo-Provera – injecţie anticoncepţională cu durată de 3 luni. Deasemenea cunoaştem Provera şi din pastila PremPro administrată femeilor la menopauză ca tratament de substituţie hormonală. Dar ce este Provera şi cum se administrează ea? Numele chimic o explică: medroxyprogesteron (formulată farmaceutic în forma sa de acetat).

Pentru înţelegere am desenat mai sus structurile progesteronului natural şi cel al medroxyprogesteronului. La o primă privire nu e nici o diferenţă, mai ales pentru un ochi neformat chimic. Deaceea am scris şi formulele chimice alături. Abia atunci observăm că medroxyprogesteronul a căpătat ceva în plus, ceva ce progesteronul nu are. Nimic de zis, datorită acestui surplus de atomi, medroxyprogesteron a devenit poate mai potent, se leagă bine la receptorul progesteronic, poate fi tabletat, înghiţit cu apă şi rezistă metabolizării în ficat putând fi absorbit direct în corp. Dar oare ce face el atunci când se leagă la receptorii noştrii progesteronici (şi nu numai)? Vă mai amintiţi de studiul Women’s Health Initiative? A fost demonstrat că medroxyprogesteronul administrat împreună cu complexul estrogenic equin în pastila PremPro a crescut incidenţa de cancer la sân în grupul de femei care erau tratate cu PremPro. Credeţi oare că de unul singur este mai sigur?

Am să listez câteva efecte secundare:
-  menoragia (menstruaţii abundente)
- menstruaţii prelungite
-  menstruaţii mai rare (oligomenoreea)
-  absenţa menstruaţiilor
- dureri de cap
- dureri de burta
- slăbiciune
- ameţeală
- nervozitate
- greţuri
- creştere în greutate
- întrârzierea reapariţiei fertilităţii, după încetarea efectului contraceptiv
- galactoree (aoleu!)
-  sâni dureroşi

Nu voi intra aici în amănunte despre compuşii modificaţi chimic cu acţiune gestagenă – cunoscuţi sub numele generic de progestativi sau progestogeni. Mă voi mărgini să afirm că echilibrul hormonal nu poate fi restaurat cu substanţe sintetice care nu sunt bioidentice cu hormonul natural adică cu progesteronul. Voi explica într-un capitol separat pe larg de ce.
Pentru moment voi descrie opţiunile pe care le are o femeie la îndemână atunci când simte că cei doi hormoni care se opun şi se sprijină unul pe celălalt estrogenul şi progesteronul au luat-o razna şi nu mai dansează tango-ul cum trebuie.

 Sub îndrumarea medicului:
Medicul are la dispoziţie un produs farmaceutic care constă din progesteron bioidentic micronizat, adică tratat şi acoperit cu ulei vegetal astfel încât să-i sporească absobţia în tractul digestiv. Acesta este un patent european, preparatul fiind vândut în Uniunea Europeană sub numele de Utrogestan sau Utrogest. În Statele Unite progesteronul micronizat bioidentic se vinde sub numele de Prometrium.

La ora actuală acest preparat este recomandat de FDA (Food Drug Administration – autoritatea medicală americană – recunoscută ca fiind una din cele mai severe şi stricte autorităţi) ca fiind cel mai sigur din două motive şi anume, fiind produs farmaceutic este supus unui riguros control de calitate, în plus fiind un compus natural identic cu cel produs de corpul uman nu prezintă efecte nedorite secundare atunci când este administrat în cantităţi similare cu cele secretate de ovare. Dintr-o doză de 100 mg ficatul descompune o mare parte, în general se apreciază că doza disponibilă în corp este în jur de 10-15 mg de progesteron. Progesteronul micronizat mai are şi avantajul că în urma descompunerii în ficat formează doi metaboliţi (5-alpha-dihydroxyprogesteron şi allopregnanolone) care au efecte calmante şi uşor sedative.

Deaceea femeile care folosesc acest preparat vor profita cel mai bine de el dacă-l vor lua seara la culcare. Pentru restabilirea echilibrului hormonal o doză de 100 mg ar putea fi suficientă, depinzând de femeie. Dacă 100 mg nu au efectul dorit, doza se poate mări la 200 mg. Modul de administrare este în general pentru femeile care au menstruaţie în ultimele două săptămâni de ciclu (din ziua 12 până în ziua 26). Femeile la menopauză vor lua continuu, făcând o pauză de 5 zile la o lună, de exemplu primele cinci zile ale lunii sau ultimele cinci zile, după preferinţă. Un dezavantaj al acestui preparat este că pune ficatul la treabă, acesta fiind nevoit să lucreze mai mult ca să facă accesibil hormonul. Indicaţii şi contraindicaţii se găsesc în prospectul medicamentului, farmacistul vă poate informa iar medicul va decide dacă preparatul este potrivit pentru dumneavoastră.

Forme de administrare care nu trec prin ficat sunt supozitoare, ovule vaginale (Cyclogest), geluri şi creme (Crinone, Endometrin ) sau soluţii injectabile care îşi găsesc aplicaţia în susţinerea sarcinii sau tratamentul infertilitaţii. Mărturisesc că nu cunosc aceste preparate şi înafară de creme şi geluri pe care le voi discuta în cele ce urmează, găsesc administrarea zilnică de supozitoare sau injecţii pentru restaurarea echilibrului hormonal de mică valoare practică.

Înafară de progesteron micronizat, medicul poate scrie o reţetă pentru o farmacie cu capabilităţi să formuleze o cremă sau un gel care conţine 3% progesteron de grad farmaceutic. FDA consideră că farmaciile sunt mai puţin strict controlate de autorităţile medicale şi deaceea recomandă prudenţă. Dacă aveţi încredere într-o anume farmacie puteţi să încercaţi. Prezint mai jos un exemplu de formulare care produce un gel uşor aplicabil pe piele care se absoarbe imediat fără urme evitând astfel inconvenienţa de a rămâne cu pielea unsuroasă după aplicare:

Progesteron grad farmaceutic 3g
Carbopol 1g
Glicerină 14g
Tris (tris(hydroxymethyl)aminomethane) 1g
Etanol 50g
Apă distilată 32g (până la 100g)
Din aceast gel se va aplica un sfert de linguriţă seara la culcare şi un sfert dimineaţa pe zone bine vascularizate ale pielii cum ar fi palme, braţe, faţă, gât, piept, abdomen. Hormonul bioidentic se absoarbe prin piele şi trece direct în ţesuturi, nu este măsurabil în sânge. Veţi recunoaşte că a fost absorbit prin efectele sale. Aplicaţia urmează exact ca şi în cazul progesteronului luat pe cale orală aceeaşi reguli: ziua 12-26 a ciclului pentru femei care au menstruaţie şi continuu cu pauză de 5 zile pe lună pentru femeile la menopauză. În general doza necesară pentru restabilirea echilibrului hormonal este de 20 mg pe zi, unele femei vor avea nevoie de 10-15 mg şi altele chiar de 30 mg.

Cum recunoaştem că hormonul a fost supradozat? Desigur ca în orice tratament hormonal prea mult este la fel de rău ca şi prea puţin sau lipsă. Excesul de progesteron se manifestă prin simptome similare excesului estrogenic: balonare, reţinere de apă, nervozitate, insomnie, depresie, sâni dureroşi, tensionaţi, îngrăşare, etc. În acest caz doza trebuie redusă până găsiţi acea doză care vă face bine. Medicul dumneavoastră, dacă este educat în tratamentul hormonal pentru restaurarea echilibrului şi stării de bine a dumneavoastră, va şti să vă îndrume. Atenţie însă, nu este sigur că toţi medicii cunosc aceste lucruri. În general firmele farmaceutice au făcut o treabă bună în trecut prin a spori o anume confuzie printre medici făcându-i să creadă că progestogenii modificaţi chimic şi progesteronul sunt acelaşi lucru. Nu vă lăsaţi înşelate, nu sunt!

Pe cont propriu:
Dacă nu reuşiţi să găsiţi un medic care să vă înţeleagă suferinţa vă mai rămâne opţiunea să cumpăraţi de pe internet o cremă cu progesteron. În acest caz acţionaţi „pe barba dumneavoastră” şi vă asumaţi riscul. Înainte de a face asta trebuie să ţineţi cont de câteva lucruri: e preferat un furnizor care livrează internaţional sau în Uniunea Europeană. În compoziţia cremei să nu fie substanţe îndoielnice (parabeni). Este preferat un flacon cu dozator, în acest caz furnizorul trebuie să indice exact ce doză de hormon se aplică la o apăsare. Preparatul trebuie să intre în piele fără a lăsa urme, mai ales fără a lăsa resturi solide. Acelea s-ar putea să fie progesteron micronizat nedizolvat din care nu veţi profita. Regulile de aplicare sunt exact ca cele descrise mai sus, 10-30 mg progesteron pe zi din ziua 12 până cu 2 zile înainte de sosirea menstruaţiei (ziua 26 pentru femeile cu ciclu regulat). Dacă nu aveţi ciclu regulat alegeţi o zi pe care o bănuiţi ca va fi cu 1-2 zile înainte de venirea menstruaţiei. Nu vă neliniştiţi dacă nu este foarte exact, ca orice hormon steroid progesteronul se acumulează în ţesutul gras unde va forma o rezervă din care se va asigura un nivel relativ constant hormonal.


Dacă doriţi să învăţaţi mai mult despre aplicarea progesteronului în creme puteţi vizita următoarele site-uri de internet (în limba engleză):
http://www.johnleemd.com/progesterone-cream.html
http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2011/09/18/oral-progesterone-and-progesterone-cream-complications.aspx
Închei capitolul acesta cu un avertisment: nu folosiţi decât surse de progesteron în care aveţi încredere. Există multe creme care nu sunt dozate suficient de exemplu 1% şi deci ne-efective. Nu folosiţi altceva decât progesteron de calitate farmaceutică – acesta a fost supus unui control de calitate strict. Nu mâncaţi iami sau cartofi crezând că aceştia vor furniza progesteron, nu o vor face! Nici soia nu o va face. Nu aplicaţi creme cu diosgenină, corpul uman nu este capabil să descompună chimic diosgenina în progesteron, nu va avea nici un efect. Progesteronul uman natural bioidentic nu se secretă decât în corpul uman sau poate fi sintetizat chimic şi supus controlului de calitate, tot restul nu este progesteron şi dacă nu vă va face rău nu vă va face nici bine, veţi rămâne în dominanţă estrogenică şi veţi fi irosit banii degeaba.

Aici trebuie să mă opresc, căci altfel risc să scriu un material prea lung şi prea greu de digerat. În acest articol am prezentat două figuri, prima arată exemple de preparate cu progesteron din „farmacia proprie” pe care le folosesc cu suces, iar a doua prezintă structurile chimice ale progesteronului şi ale unui progestogen. Dacă aveţi întrebări sau dacă doriţi să mă contactaţi vă stau la dispoziţie cu sfaturi sau explicaţii ştiinţifice pe înţelesul tuturor, repet, nu sunt medic şi deci nu prescriu tratamente. Deasemenea mă puteţi urmări şi pe facebook.

Articole:
Marker R.E., Krueger J. „Sterols. CXII. Sapogenins. XLI. The Preparation of Trillin and its Conversion to Progesterone”. J. Am. Chem. Soc., 1940, 62 (12): 3349–3350,
David Zava, PhD. „Saliva hormone testing”. Townsend Letter for Doctors and Patients, 2004 January:120-124.
Prospect Utrogestan, Besins Healthcare
John. R. Lee, „What Your Doctor May Not Tell You About Menopause” Wellness Central, Hachette Book Group, New York ediţia 2004 p. 367-382
Text: Carmela Boila-Göckel, Doctor in Stiintele Naturii (ma puteti urmari pe si pe facebook)